luni, 20 noiembrie 2017

“Statul paralel” revoluţionează Geometria


        Geometria este un capitol în matematică şi parte din curricula şcolară. Chiar dacă suntem guvernaţi de ea, mulţi nu o înţeleg, mai ales dacă au fost repetenţi.
       Deşi toţi ne lăudăm că percepem tridimensionalitatea spaţiului, puţini reuşesc această performanţă. Despre spaţiile multidimensionale pot vorbi doar unii matematicieni şi fizieni. Arhitecţii şi inginerii constructori, piloţii de avioane, sculptorii îşi fac meseria respectându-i regulile celor 3 dimensiuni (lungime, lăţime şi înălţime) ale spaţiului. Desenatorii şi pictorii, televiziunea, hărţile şi navigaţia GPS folosesc reprezentări bidimensionale ale spaţiului. Folosim doar o dimensiune când trebuie să măsurăm lungimea, lăţimea sau înălţimea unui corp.
       Totuşi, o mare parte a populaţiei gândeşte de-a lungul unei singure dimensiuni prin valori discrete (distincte, pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu matematica) care pot fi numite şi evenimente. Marea majoritate a acestor evenimente sunt date de ziua de salariu (avans şi/sau lichidare) sau a pensiei. Mai sunt şi alte evenimente care pot da o senzaţie de saţietate: o pungă de zahăr sau mălai, un litru de ulei, o pungă cu pulpe de pui etc. Alte evenimente pot da o senzaţie de satisfacţie: o înjurătură (în gând) adresată lui Băsescu, Johannis,Soros sau împotriva tefeliştilor; dacă este exprimată şi cu voce, senzaţia sporeşte.
       Geometria poate fi euclidiană sau neeuclidiană. În geometria euclidiană întâlnim două proprietăţi: a) două drepte paralele se întâlnesc la infinit; b) suma unghiurilor unui triunghi este 180 grade. În geometria neecuclidiană suma unghiurilor unui triunghi sunt diferite de 180 grade. În geometria neeuclidiană hiperbolică (a lui Lobachevski) printr-un punct care nu este inclus într-o dreaptă pot fi duse o infinitate de drepte paralele cu aceasta. În geometria neeuclidiană eliptică nu există drepte paralele, toate intersectându-se la un moment dat dacă sunt parcurse.
       În “Geometria Statului paralel” traiectoria unui politician este doar în sus, pretinzându-se a fi o linie dreaptă. Paradoxul “Geometriei Statului Paralel” postulează că aceste linii drepte se intersectează de mai multe ori între ele, acestea fiind deviate pentru intersecţie de cunoscutele “găuri negre”. Aceste “găuri negre” sunt guvernate de magnetismul banilor negri proveniţi din fraudarea statului, de retrocedări frauduloase, de contracte cu statul, ordonanţe şi acte normative “cu dedicaţie”. Similar fenomenului astronomic de acreţie, în jurul acestor “găuri negre” orbitează şi fenomene de nepotism, amantlâcuri, donaţii grase din partea unor rude sărace, care în final vor colapsa toate în aceleaşi “găuri negre”. Momentul de spin (învârteala) şi puternicul magnetism fac ca aceste “găuri negre” să înghită tot mai multe resurse din statul real spre “Statul Paralel” împreună cu normele,  valorile şi bunul simţ care guvernează celelalte geometrii. Legile societăţii îşi pierd valabilitatea în preajma “găurilor negre”, oamenii se dezintegrează, timpul şi istoria se relativizează. Politicile de stânga sau de dreapta se neutralizează între ele şi individual în preajma acestor “găuri negre” din Statul Paralel.


       Înţelegerea găurilor negre astronomice e dificilă pentru astrofizicieni. Înţelegerea “găurilor negre” din Statul Paralel e palpabilă majorităţii cetăţenilor, mai ales prin prisma efectelor. Ce-i de făcut? Aşteptăm transformarea acestor “găuri negre” în nişte supernove, riscând să fim prăjiţi de această uriaşă deflagraţie?
       Cred că e necesar un efort colectiv emoţional pentru izolarea acestor “găuri negre”, pentru scoaterea Statului Paralel din realitatea românească şi plasarea lui în spatele paralelismului reprezentat de zăbrele. Dacă nu vrem să fim victimele “găurilor negre” se impune lustraţia membrilor şi asociaţilor Statului Paralel care de aproape 30 de ani alimentează aceste “găuri negre”.       Ar însemna renaşterea de care avem atâta nevoie.

Doru Apostol
20 noiembrie 2017