Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 17 iunie 2017

Adevărata miză a actualei crize Dragnea - Grindeanu


Moţiunea de cenzură a elefanţilor

       Contestarea Guvernului Grindeanu se bazează pe minciună şi frica de cătuşe şi aruncă în derizoriu Programul de guvernare al PSD. Americanii spun “Follow the money”, iar Dragnea înţelege că toate promisiunile electorale din 2016 care au dus la actuala majoritate parlamentară sunt spulberate prin amânarea creării FSDI (Fondul Suveran de Dezvoltare şi Investiţii), care lipseşte de finanţare extraordinarul Program de Guvernare şi îi privează de conectarea la acest uriaş robinet de bani. Aceasta e adevărata miză a Moţiunii de cenzură adresată Guvernului Grindeanu. Nici nu e aşa de greu de înţeles, nu?


       Vanitatea lui Dragnea l-a împins spre prima greşeală strategică - nominalizarea doamnei Sevil Shhaideh. Tergiversarea procedurală a răspunsului prezidenţial l-a făcut pe Dragnea să piardă timp preţios în demersurile înfiinţării FSDI, ale cărui rezultate pot fi implementate cu o întârziere de minim 6 luni datorită prevederilor Codului Fiscal. Astfel a ratat finanţarea Programului de guvernare de la 1 iulie 2017. Pe mustaţa lui.
        Investirea Guvernului Grindeanu din ianuarie l-a obligat să finalizeze procedurile de înfiinţare a FSDI până la 30 iunie 2017 astfel ca robinetul cu bani să poată fi pornit la 1 ianuarie 2018. De aceea primele măriri salariale sunt promise abia de anul viitor.
       Tergiversarea demersurilor Guvernului Grindeanu pentru înfiinţarea FSDI l-a adus în pragul disperării pe Dragnea. Nu că problemele pe care le are cu justiţia i-ar crea un confort, dar prin câteva jocuri de culise s-ar fi putut tergiversa suficient de mult timp aplicarea legilor penale care l-ar putea incrimina. OUG 13 este un bun exemplu. La fel şi demersurile parlamentare similare. La fel şi câteva decizii contradictorii ale CCR. Poate reuşeşte Avocatul Poporului, Parlamentul sau extratereştrii să dea o lege care să-i permită lui Dragnea să fie premier cu cazier, pentru că postura de şef al PSD şi şef la Camera Deputaţilor nu îi permit să jongleze cu acest cartof fierbinte.
      Vizita lui Dragnea la ceremonia de investire a Preşedintelui Trump nu i-a creat oportunităţi de negociere. A căutat sprijin în Israel în martie. Nimic. Grindeanu trebuia determinat să scoată el din foc acest cartof fierbinte.
        Ghinion! Johannis a avut o vizită în Biroul Oval. Nu ca un piccolo cum a fost Dragnea în ianuarie, ci ca şi preşedinte de stat. Unde printre altele a reiterat contribuţia României de 2% din PIB pentru apărare pentru următorii 10 ani. Câteva miliarde de euro pe an, câteva zeci de miliarde pe termen lung. Din care Dragnea şi PSD nu pot să rupă nimic. Jale mare în Kiseleff, dar cu NATO nu te pui!
        Probabil că vreun cunoscător în ale politicilor macro-investiţionale l-a avertizat pe Grindeanu că s-ar putea să nu trăiască atât de multe zile câte ar primi la o eventuală condamnare în cazul în care ar semna pentru crearea FSDI.
        Dar ce înseamnă FSDI? Este un fond de investiţii după modelul norvegian care ar trebui să gestioneze sume mari de bani. FSDI va cuprinde aproximativ 200 de companii mari din România unde statul are procente diferite în acţionariat: Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Transelectrica, TAROM, Metrorex, Romgaz, Transgaz, Portul Constanţa, CEC etc. Aceste companii au fiecare active mobile şi imobile, terenuri, capacităţi de producţie şi transport de multe sute de milioane, în unele cazuri fiind vorba de multe miliarde de euro. Aceste valori însumate valorează câteva sute de miliarde de euro. Dar o diminuare “din pix” a acestor valori ar favoriza potenţialii cumpărători de pe bursă: fonduri de investiţii din destinaţii offshore, rechini investitori “anonimi”, grupuri de interese cu un spectru foarte larg care nu exclude nici măcar o parte dintre actualii politicieni care ne conduc. Cine n-ar vrea să cumpere TAROM pentru o sută de milioane de euro, în situaţia în care un Boeing achiziţionat luna trecută trece de 200 de milioane de dolari? Cine nu şi-ar dori măcar 25% din Nuclearelectrica la un cost de 100-200 de milioane, în situaţia în care Centrala de la Cernavodă valorează mult peste 10 miliarde de euro? Câţi “băieţi deştepţi” nu şi-ar dori ca o parte din curentul produs de Hidroelectrica să treacă prin curtea lor? Gazele care se preconizează că vor fi extrase din Marea Neagră ar putea fi atractive pentru o participaţie modică la Transgaz şi Romgaz, mai ales cu lobby-ul agresiv pentru conducta BRUA. Sună tentant, nu-i aşa? Parcă TelDrum nu mai prezintă interes în faţa acestor sume … parcă TelDrum e un boutique …
       Şi mai este ceva care ar prezenta interes pentru FSDI – Strategia Minieră a României 2017-2035. Care, no să vă vină să credeţi, a fost prezentată de Ministerul Economiei în 31 ianuarie 2017. Cred că pe zi, că seara ne-a fost prezentată OUG 13. Din această strategie aflăm (pagina 18) că sunt în curs de aprobare 376 de licenţe de exploatare. Câte sunt pentru aur şi argint, pentru minereuri polimetalice, câte vor permite fracturarea hidraulică? Greu de speculat, pentru că informaţiile oficiale lipsesc cu desăvârşire. În schimb se folosesc informaţiile contradictorii: în pagina 25 este oportună degazeificarea cărbunelui, iar în pagina 26 este oportună gazeificarea cărbunelui. Să fie vorba despre combustia în subteran a zăcămintelor de cărbune care se realizează prin închiderea actualelor exploatări de adâncime, urmate de foraje orizontale, fracturare hidraulică şi consum de zeci de metri cubi de apă pe secundă (din Jiu?) pentru obţinerea gazului de sinteză? Doamna Rovana Plumb de la Ministerul Mediului ne poate oferi mai multe detalii tehnice sau are o abordare duală ca şi în cazul Roşia Montană?
       Şi ca şi cum n-ar fi fost de-ajuns aceste argumente, lipseşte cireaşa de pe tort - ratificarea CETA de către Parlamentul României. Lege care se va încerca să treacă neobservată, care se amână datorită negocierilor pentru Brexit şi care trebuie să fie precedată de constituirea FSDI, pentru că este mai interesant pentru politicienii români să mai pună mâna pe câte un os de ros înaintea “investitorilor canadieni”.
       Se pare că România nu e destul de mare pentru tendinţele de împărţire a ţării între grupurile de interese ale PSD. Spun doar despre ei, pentru că opoziţia “există, dar lipseşte cu desăvârşire”. E interesantă graba cu care se desfăşoară preparativele pentru moţiunea de cenzură şi poziţionarea tactică în cele două tabere: Dragnea-Firea-Vasilescu-Shhaideh şi Grindeanu-Ponta-Plumb. Dar dacă nu trece moţiunea? Dar dacă nu se validează în Parlament nici noul cabinet Grindeanu? Un lucru e sigur: cu cât se înfierbântă mai tare atmosfera, Dragnea e tot mai aproape de răcoare. Iar în urma lui, membrii PSD se canibalizează între ei, pentru că nu mai sunt destule ciolane de ros. Un război fraticid în PSD pentru a-şi acoperi minciunile din Programul de Guvernare, în jurul unor grămezi uriaşe de bani păzite de cătuşe. Alegerile anticipate devin un obiectiv pentru susţinătorii PSD datorită pungilor cu făină şi ulei. Pe Grindeanu îl suspectez de frică, nu de patriotism. Dragnea e orbit de frica de cătuşe şi furia omului care pierde tot. Opoziţia e pe nicăieri.
       Dar noi ce facem? Pentru că #REZIST nu mai e suficient.
           
 Doru Apostol 
17 iunie 2017