sâmbătă, 10 ianuarie 2015

Strategia Energetica a Romaniei

STRATEGIA  ENERGETICĂ  A  ROMÂNIEI

Chestionar

1. “Consideraţi că documentul reflectă corect starea actuală a sistemului energetic românesc? Care ar fi sugestiile dumneavoastră de îmbunătăţire?”
          Documentul nu reflectă corect starea actuală a sistemului energetic românesc. Acesta reprezintă doar punctul de vedere al corporaţiilor străine care desfăşoară activităţi economice în domeniul energetic în detrimentul interesului naţional, al cetăţeanului şi al societăţii civile, al statului şi bugetului de stat.
          Documentul este doar un simulacru de consultare a societăţii civile şi o simulare a transparenţei decizionale atât timp cât acesta conţine foarte multe greşeli de prezentare, erori de interpretare a datelor, invocarea de documente şi acte cu grad diferit de secretizare, fiind doar un mijloc de implementare a strategiilor corporative.
           În partea de Observatii tehnice voi face o “analiză pe text” pentru a evidenţia o parte din carenţele acestuia şi prezint câteva sugestii pentru îmbunătăţirea sistemului energetic românesc.

2. “Consideraţi că, în etapa finală de elaborare a Strategiei Energetice Naţionale (dezvoltarea de scenarii şi politici), ar trebui utilizat modelul PRIMES, model utilizat de către Comisia Europeană în elaborarea studiilor de impact? Consideraţi că un alt model de dezvoltare de scenarii ar fi mai potrivit pentru România?”
          Modelul PRIMES a fost creat şi dezvoltat de către Universitatea Naţională Tehnică din Atena în 1994. Acesta este doar unul dintre instrumentele de analiză la nivel european, iar metodele sale de calcul şi bazele de date nu sunt accesibile publicului larg, astfel că întrebarea nu are relevanţă. Prin astfel de chestionare lipsite de transparenţă în elaborarea de strategii doar se mimează “consultarea publică”. Faptul că România a aderat mai târziu la Uniunea Europeană nu o obligă în totalitate să accepte toate recomandările şi metodele de calcul din cadrul acestui model de calcul energetic.
          Modelul PRIMES este un instrument de analiză pe termen scurt (1 – maximum 5 ani) a considerentelor energetice care participă la simularea unor procese economice, astfel că nu poate sta la baza unei elaborarea unei strategii pentru o perioadă de 20 de ani. Modelul PRIMES doar încearcă să facă nişte recomandări pe baza unor predicţii şi analize macroeconomice, acesta fiind foarte uşor influenţat de evoluţia pieţelor de capital, de abordări economice şi politice regionale, de variaţiile la bursă a preţului petrolului (şi nu doar), de evoluţia instrumentelor financiare şi a derivatelor speculative toxice tranzacţionate la bursă şi mulţi alţi factori. Modelul PRIMES este doar un instrument matematic care nu poate lua în calcul toate variabilele din sistemul real economic şi energetic, acesta fiind surpins de evoluţia crizei declanşate în 2008 şi făcând doar analize post factum. De asemenea, analizele efectuate pe baza modelul PRIMES au fost puternic influenţate de evoluţia evenimentelor din Ucraina.
          Modalitatea în care este structurat modelul PRIMES dă câştig de cauză preferinţelor operatorilor economici implicaţi în această abordare în dauna aspectelor sociale şi de mediu. Cu toate acestea, datorită neuniformităţilor legislative din cadrul membrilor europeni, modelul PRIMES nu abordează problematica exploatării zăcămintelor neconvenţionale (gaze de sist, petrol de şist, CBM) prin fracturare hidraulică de mare volum. De asemenea, modelul PRIMES nu ia în calcul proiecte mari energofage cum sunt marile exploatări miniere (multe dintre acestea cu cianuri) ce intenţionează a se deschide în ţările cu economii în curs de dezvoltare şi care sunt intenţionat îndatorate pentru exploatarea resurselor (Grecia, Portugalia, România, Spania etc.)
În contextul economic şi politic european actual, în care multe state invocă diverse necesităţi şi excepţii de la politica europeană stabilită prin tratatele de înfiinţare şi aderare, nu consider că România trebuie să se transforme într-un producător de energie (materie primă) cu costuri uriaşe financiare şi de mediu în loc ca această resursă să fie folosită cu prioritate în interesul naţional. Trebuie avut în vedere rolul strategic al României şi nu trebuie acceptat statutul de colonie şi spoliere a resurselor în folosul corporaţiilor străine care îşi externalizează profiturile în timp ce pe plan local beneficiază de multiple facilităţi fiscale şi plătesc doar salariul minim pe economie, multe dintre acestea introducându-şi filialele locale în insolvenţă tot pentru evitarea îndeplinirii obligaţiilor către bugetul de stat.
          Un ”model de scenarii mai potrivit pentru România” ar trebui realizat de Academia Română împreună cu profesori universitari din marile universităţi din ţară, în care consultarea societăţii civile să nu aibă doar rol declarativ.
         Consider că nu putem juca „Monopoly” cu elementele care participă la realizarea Strategiei Energetice a României.

3. ”Consideraţi că este potrivită intenţia Departamentului pentru Energie de a încerca obţinerea unui consens politic în privinţa Strategiei Energetice Naţionale pentru perioada 2015-2035?”
          Noţiunea de ”consens politic” nu are sens în situaţia în care există o majoritate de aproape 70% din Parlament pentru un singur partid şi sateliţii acestuia. Noţiunea de ”consens politic” ar avea sens în situaţia în care ar fi mai multe partide reprezentate în guvern şi parlament, iar cel mai numeros dintre acestea nu ar depăşi 30%. În situaţia în care este permisă schimbarea opţiunii politice după investire fără ca parlamentarul să-şi piardă mandatul, nu se poate discuta despre „consens politic”. Se poate spune că aceasta situaţie reflectă opinia străzii şi a societăţii civile prin care ”Toate partidele, aceeaşi mizerie!”
          În 1989, fostul presedinte Nicolae Ceauşescu a fost ”judecat” în urma unei lovituri de stat (sprijinită din exterior de diverse entităţi) în procedură de urgenţă, cu numeroase vicii de fond şi de procedură evidenţiate de-a lungul timpului de presa naţională şi internaţională şi de practicieni şi teoreticieni ai dreptului pentru ”subminarea economiei naţionale”. A fost ”consens politic”? De 25 de ani ţara este devalizată în permanenţă, s-au acumulat datorii de peste 100 de miliarde de dolari, s-au înstrăinat şi vândut suprafeţe mari de teren către entităţi străine, au fost distruse mii de fabrici din toate sectoarele de activitate, a fost distrus sectorul minier, a fost distrus sistemul naţional de irigaţii, s-a produs un exod al forţei de muncă activă spre alte ţări „mai ospitaliere”, a fost grav afectat sistemul de sănătate şi de învăţământ etc. A fost ”consens politic”? În condiţiile în care este cunoscut gradul de compromitere şi numeroasele acţiuni penale (în diverse stadii – cercetare şi urmărire penală, procese, condamnări) asupra politicienilor parlamentari şi la nivel central şi local, nu poate fi vorba de ”consens politic”. Doar în situaţia aplicării punctului 8 al Declaraţiei de la Timişoara din 1990 şi a unei legi a lustraţiei care sa interzică pentru următorii 25 de ani a implicării în viaţa politică (în calitate de ales şi de numit) a foştilor şi actualilor politicieni din toate structurile de conducere politică de la nivel central şi local şi crearea unei noi clase de politicieni s-ar putea pune problema unui ”consens politic”.

4. ”Sunteţi de acord ca securitatea energetică să constituie principalul obiectiv al Strategiei Energetice a ţării?”
          Securitatea energetică poate fi un obiectiv al Strategiei Energetice a României doar în situaţia în care toţi agenţii economici implicaţi sunt persoane juridice române cu acţionariat român (exclusiv) la vedere, fără dublă cetăţenie şi care au domiciliat în România în ultimii 25 de ani. Altfel se poate vorbi doar despre securitatea energetică europeană sau despre securitatea energetică a corporaţiilor străine. Securitatea energetică a cui? A Europei sau a României? Conceptul de securitate energetică este un pretext pentru acapararea activelor şi a tranzacţiilor comerciale din acest domeniu de către corporaţiile străine?





Observaţii tehnice

1. La pagina 9 ”securitatea aprovizionării cu energie şi asigurarea dezvoltării economico-sociale, în contextul unei viitoare cereri de energie în creştere” trebuie să ţină cont de măsurile de relansare economică a României (strategie care nu există) şi nu de contextul volatil al intereselor energetice europene şi de intenţia acestora de a-şi reduce emisiile de carbon, de a-şi reduce dependenţa şi capacităţile energetice nucleare şi de a-şi dezvolta propriile economii naţionale. De asemenea, trebuie diminuat lobby-ul pe care îl realizează corporaţiile străine şi care nu urmăresc altceva decât propriului interes în defavoarea “dezvoltării economico-sociale” a României.

2. Tot la pagina 9, “asigurarea competitivităţii economice prin menţinerea unui preţ suportabil la consumatorii finali” este o exprimare foarte vagă. Care sunt criteriile care stabilesc suportabilitatea la consumatorii finali? Aceşti consumatori finali sunt casnici sau industriali, bugetari sau privaţi, mici sau mari consumatori de energie?
          O primă măsură ar fi eliminarea firmelor de garsonieră (cu 1-2 angajaţi sau chiar fără angajaţi) care intermediază contractele din energie şi care realizează profituri de milioane şi zeci de milioane de euro lunar, aşa-numitele firme ale “băieţilor deştepţi”.
          Competivitatea economică include şi subvenţionarea discriminatorie cu ajutorul certificatelor verzi? De ce nu sunt folosite la capacitate maximă unităţile de generare eoliană şi fotovoltaică şi se consumă gaz metan pentru generarea de curent electric în situaţia în care se invoca epuizarea rezervelor de gaz metan?
          De ce trebuie să ne îndatorăm să facem investiţii în sectorul energetic în situaţia în care se cunoaşte faptul că transportul curentului electric se face cu pierderi mari? Statele europene care au deficit energetic să-şi construiască capacităţile şi infrastructura necesare pentru susţinerea ramurilor energofage. Este cunoscut că consumatorul extern plăteşte doar consumul efectiv, nu şi pierderile de transport, ceea ce are ca efect reducerea pentru el a emisiilor de carbon în defavoarea noastră ca producători. Ca şi comparaţie, este mai ieftin să alimentăm un bec cu ajutorul unui generator electric pe benzină de 2 kWh decât să transportăm curentul electric produs la centrala de la Cernavodă până la Capul Horn.

3. Tot la pagina 9 se invocă “protecţia mediului prin limitarea efectelor schimbărilor climatice”. Aceasta  se face prin reducerea emisiilor de carbon la nivel industrial şi individual şi este de datoria fiecărui stat membru al Uniunii Europene. Dezvoltarea sistemului energetic românesc nu face decât să crească emisiile de carbon din ţara noastră în favoarea altor ţări care “ştiu” mai bine să-şi gestioneze problemele ecologice.Protecţia mediului necesită implementarea unor “soluţii verzi”, de valorificare a resurselor regenerabile şi nu consumul intensiv al carburanţilor fosili şi nucleari, care sunt surse de energie finite şi epuizabile şi cu grad ridicat de poluare.

4. În Tabelul 1 de la pagina 11 la rubrica “Producţia internă de energie primară” este inclusă şi cantitatea de gaze naturale utilizate în termocentrale pentru producerea curentului electric din rubrica “Consumul intern brut de energie primară”?

5. Figura 1 de la pagina 12 nu conţine legenda pentru identificarea culorilor (roşu, albastru, verde, maro) şi precizarea cărui tip de exploatare (sau producător) aparţin.

6. De ce este folosit simultan în tabelul 2 de la pagina 14 sistemul românesc şi cel britanic de notare al multiplilor şi submultiplilor? 1.000 înseamnă o mie sau unu? 1,000 înseamnă unu sau o mie?

7. La pagina 14 se spune că “valorificarea resurselor de ţiţei şi gaze naturale se realizează prin concesiune, în baza unor acorduri petroliere, de tip taxe-redevenţă”. Conform Legii Petrolului, valoarea redevenţelor este stabilită în funcţie de volumele extrase. Există vreun organism român care verifică volumele extrase de către operatorii români şi străini? Există mecanisme legale care impun contorizarea şi fiscalizarea la sursă a producţiei? Pentru că în lipsa unor prevederi legale de acest tip, evaziunea fiscală în sectorul energetic ar putea fi de ordinul a zeci de miliarde de euro anual.

8. În Figura 3 de la pagina 15 şi “Producţia” şi “Importul” sunt figurate tot cu albastru pentru a stârni confuzie?

9. La pagina 16 se invocă “creşterea preţului, ca urmare a alinierii la nivelul UE de accizare”. Cu toate că produsele petroliere (benzina, motorina ş.a.) sunt mai scumpe decât în UE (în condiţiile în care o parte sunt generate din producţia naţionlă), în 2014 s-a mai introdus o acciză suplimentară de 7 eurocenţi/litru a cărei destinaţie nu este încă clară.

10. Tot la pagina 16 se invocă “inexistenţa infrastructurii de alimentare a mijloacelor de transport cu surse alternative de energie (ex. curent electric)” ca factor care influenţează cererea de produse petroliere pe piaţa internă. Este o abordare defectuoasă în situaţia în care la nivel european sunt doar câteva mii de automobile electrice şi încă vreo câteva zeci de mii de autovehicule hibride, iar nivelul acestora de achiziţionare şi implementare nu justifică investiţii majore în ţările cu economii puternice.

11. În “Analiza SWOT la nivel de sector” de la pagina 19 se recomandă “acordarea de facilităţi fiscale pentru zăcămintele aflate în faza finală de exploatare”, aceasta fiind o subvenţionare mascată a operatorilor şi o diminuare a încasărilor la bugetul de stat.

12. În aceeaşi analiză la pagina 20 se recomandă “intensificarea lucrărilor de explorare în vederea stabilirii potenţialului în domeniul offshore, în special în sectorul de apă adâncă” fără a se preciza dacă se urmăreşte şi folosirea tehnologiei de fracturare hidraulică de mare volum, fără a se preciza tendinţele de modificare a Legii Petrolului, cu scutirea de la plata “taxei pe stâlp” si a impozitelor pentru construcţii, fără a se stabili nişte garanţii de mediu în situaţii neprevăzute de tipul celor care au dus la dezastrul ecologic rezultat în urma accidentului platformei de foraj pentru explorare şi exploatare Deepwater Horizon din Golful Mexic din 2010 (în acest accident sunt implicate şi mai multe societăţi care desfăşoară sau intenţionează să demareze activităţi economice în cadrul acestei Strategii Energetice a României). Se ignoră Principiul Prevenţiei care stă la baza Legii Mediului.

13. Tot la pagina 20 se recomandă “dezvoltarea unui culoar Est-Vest de transport al produselor petroliere” fără a se preciza traseul şi posibilităţile de interconectare, sursele de finanţare, gradul de participare al statului român şi multe alte date tehnice şi financiare.

14. “Dezvoltarea SNTT pentru a facilita transportul de la Marea Neagră spre Serbia” urmăreşte dezvoltarea altor capacităţi de producţie şi de rafinare din alte state în detrimentul capacităţilor de producţie şi rafinare autohtone? (pagina 20)

15. Cine garantează “exploatarea resurselor din Marea Neagră, creşterea gradului de utilizare a SNTT şi a rafinăriilor” în interesul statului român şi al cetăţenilor acestuia? “Consensul Politic?” (pagina 20)

16. “Întârzierile mari în programele de explorare pentru majoritatea companiilor care deţin acorduri petroliere de explorare, dezvoltare şi exploatare” provin din cauza interesului acestor companii în eludarea legilor actuale, întocmirea de documentaţii incomplete, tratarea comunităţilor locale din poziţii de forţă fără o consultare prealabilă, dezinteresului faţă de politicile de mediu, dezinformarea cetăţenilor etc. (pagina 20)

17. “Prevederi legislative clare care să permită accesul titularilor de acorduri petroliere la terenurile necesare pentru operaţiunile petroliere” sunt în Codul Civil, în Legea Petrolului, în Legea Protecţiei Mediului şi în multe alte prevederi legislative şi norme de aplicare. Dreptul de servitute este un drept imobiliar care este bine definit în lege, dar care nu “convine” titularilor de acorduri petroliere. Acesta presupune pe lângă despăgubiri comparabile cu valoarea prejudiciului provocat proprietarului de teren şi asentimentul scris al acestuia. Impactul asupra mediului al poluării provocate de aplicarea fracturării hidraulice de mare volum pe termen mediu şi lung presupune nişte costuri uriaşe cu decontaminarea straturilor geologice (imposibil de realizat) care ar afecta despăgubirile ce trebuiesc acordate în baza contractului de servitute. În aceste condiţii, exploatarea gazelor de şist ar deveni nerentabilă, conform legilor actuale. Eliminarea obligativităţii contractelor de servitute ar favoriza doar “titularii de acorduri petroliere” în dauna proprietarilor de terenuri şi a comunităţilor locale şi învecinate datorită consecinţelor poluării.
          “Scurtarea procedurilor de expropriere” ar crea dezechilibre în cadrul comunităţilor locale în favoarea “titularilor de acorduri petroliere”, deoarece s-ar neglija efectele pe termen mediu şi lung şi repercusiunile asupra mediului cauzate de poluare. “Scurtarea procedurilor de expropriere” ar facilita accesul necondiţionat al “titularilor de acorduri petroliere” nu doar pentru activităţile de prospecţiuni seismice ci şi pentru activităţile de exploatare a resurselor. Trebuie ţinut cont şi de faptul că acordurile petroliere s-au dat doar pentru 3 faze din 4, faza de abandonare nefiind inclusă în aceste contracte, rămânând neclar cine va plăti pentru daunele produse şi costurile cu abandonarea puţurilor epuizate. (pagina 20)

18. “Posibilitatea redusă de a importa hidrocarburi … prin strâmtoarea Bosfor Dardanele” ţine de considerente geografice care nu pot fi invocate. Cui nu-i convine că România nu are acces direct la Oceanul Atlantic sau Pacific este liber să plece. (pagina 20)

19. “Nivelul scăzut al surselor de finanţare” nu poate fi invocat în situaţia în care pentru desfăşurarea de operaţiuni cu produse petroliere se solicită facilităţi fiscale care doar grevează dezvoltarea economică generală a României, fără a crea avantaje compensatorii proporţionale. (pagina 20)

20. “Rezerve de ţiţei economic exploatabile limitate şi tendinţa de diminuare a producţiei indigene” este o situaţie care este întâlnită şi pe alte meridiane ale globului. “Zăcămintele importante” au legătură cu structura geologică a României şi nu poate fi imputată ca un neajuns economic, deoarece sunt multe state care nu “beneficiază” de resurse petroliere. (pagina 20)

21. “Reducerea interesului investitorilor” are legătură cu valoarea investiţiilor şi cu marjele de profit realizate. Secătuirea certă a resurselor exploatabile nu are legătură cu “cadrul fiscal şi legislativ predictibil pe termen mediu şi lung”. (pagina 20)

22. “Strategia corporativă” nu are impact doar asupra pieţei produselor petroliere, ci asupra întregii economii pe ansamblu. (pagina 20)

23. “Potenţiala dispariţie a utilizatorilor SNTT” este un rezultat al contextului global şi nu revine doar în sarcina “Strategiei Energetice a României”. (pagina 20)

24. “În România, alimentarea consumatorilor casnici cu gaze naturale din sursele interne disponibile este considerată o prioritate naţională.” … “Alocarea cu prioritate a producţiei autohtone de gaze naturale pentru consumul intern asigură preţuri mai mici la consumatorul final, comparativ cu cel practicat în alte state din regiune, după cum este prezentat în figura următoare.” Analizând figura 14 (pagina 32) se poate observa că preţul pentru consumatorii casnici a fost de aproximativ 40 euro/MWh în timp ce pentru consumatorii industriali a fost de puţin peste 25 euro/MWh, conform analizei pe baza datelor Eurostat 2013.
          În continuare ni se spune: “conform calendarului agreat cu FMI pe baza Memorandumului aprobat de Guvernul României în data de 6 iunie 2012 şi urmând pas cu pas eliminarea preţurilor reglementate pentru producţia internă, preţul gazelor naturale din producţia internă va fi egal cu preţul gazelor naturale din import. Astfel, din punctul de vedere al modului de stabilire a preţurilor, nu vor exista preţuri reglementate.”
          Aici se evidenţiază cel puţin 2 mari probleme:
          1. Suntem minţiţi cu dovezi, suntem plimbaţi între texte şi imagini “de la Ana la Caiafa” până ne zăpăcesc complet. Dacă acceptăm astfel de demonstraţii nu vom mai fi în stare să facem diferenţa între o girafă şi un elefant sau între un avion şi o bicicletă. În ce ramură a matematicii 40 este mai mic decât 25? Una dintre cele mai importante cerinţe ale oricărei discipline ştiinţifice este ca în cadrul unei demonstraţii să se respecte cel puţin bunul simţ. Despre bunul simţ al acestei demonstraţii îl putem cita pe I. L. Caragiale care ne spune că “este admirabil, este sublim, dar lipseşte cu desăvârşire…”
          2. Permiterea înstrăinării activelor şi a tranzacţiilor comerciale către corporaţii străine ne pune în situaţia în care deşi dispunem de resurse naţionale importante acestea să ni se vândă (nouă sau altor entităţi străine) la preţuri care nu au de-a face cu interesul naţional şi implicit nici cu Securitatea Energetică a României. Diferenţa între preţul la care ni se livrează acum aceste resurse (ca şi toate celelalte resurse) şi “preţul pieţei” va intra în conturile corporaţiilor. Acestea vor plăti la rândul lor pentru activităţile de lobby şi vor subvenţiona corupţia şi cartelurile de interese. Nu mai insist că bugetul de stat şi cetăţeanul de rând nu va primi nimic.

25. “Infrastructura existentă de extracţie, transport, înmagazinare subterană şi distribuţie a gazelor naturale, extinsă pe întreg teritoriul ţării” se datorează aproape în totalitate regimului politic de dinainte de 1989 şi prea puţin guvernărilor ulterioare. Acestea sunt răspunzătoare doar de înstrăinarea (parţială în unele cazuri, totală în altele) acestora către corporaţiile cu actionariat preponderent străin. (pagina 21)

26. “La o producţie medie anuală în România (11 mld. mc gaze naturale) … se poate aprecia că rezervele actuale de gaze naturale s-ar epuiza într-o perioadă de aproximativ 14 ani.” Declaraţia fostului Ministru al Energiei Răzvan Nicolescu preluată de postul Realitatea Tv în data de 12 septembrie 2014 poate fi reprezentativă în acest context: “Consumul României este de 16 milioane metri cubi, iar producţia internă de gaz natural este de 31 de milioane de metri cubi. Avem o producţie de două ori mai mare decât consumul.” Care este destinaţia diferenţei de 15 milioane de metri cubi zilnic? Exportul este un răspuns plauzibil? Această propunere de Strategie Energetică a României include şi “securitatea energetică europeană”? Limitarea producţiei la nivelul consumului ar dubla perioada estimată ducând-o spre 30 de ani ceea ce este mult mai mult decât îşi propune acest proiect (20 ani) de Strategie Energetică a României. În final, ministrul Răzvan Nicolescu încheie spunând că “nu se impune luarea niciunei măsuri suplimentare, pentru a preîntâmpina apariţia unei probleme, privind aprovizionarea cu gaz natural.” (pagina 21)

27. În subcapitolul “Resurse şi rezerve de gaze neconvenţionale” se încearcă prezentarea tehnologiei de fracturare hidraulică de mare volum ca soluţie salvatoare în exploatarea gazelor neconvenţionale (gaze de şist). (pagina 22)
          Din punct de vedere legal, gazele neconvenţionale nu sunt cuprinse în Legea Petrolului şi deci nu pot face obiectul niciunui contract comercial legal. Acordarea de licenţe de concesiune în vederea exploatării gazelor de şist s-a făcut în condiţii de lipsă totală de transparenţă invocându-se secretul comercial şi clasificarea dosarelor şi anexelor acestora. Trebuie spus că în situaţia în care nu există nicio prevedere legală privind exploatarea gazelor de şist toate contractele, avizele şi autorizaţiile ulterioare sunt lovite de nulitate absolută.
          Trebuie avută în vedere poziţia multor ţări europene care au interzis sau au instituit moratorii împotriva exploatării gazelor de şist şi a fracturării hidraulice de mare volum (Franţa, Germania, Olanda, Bulgaria s.a.)
          Acestora li s-au adăugat mai multe state americane care au instituit deja moratorii sau care sunt pe cale să o facă. Statul Vermont a interzis fracturarea hidraulică de mare volum din 16 mai 2012.
          Dar cel mai răsunător exemplu este al statului New York care prin guvernatorul Andrew Cuomo a interzis fracturarea hidraulică de mare volum pe întreg statul în 17 decembrie 2014 ca urmare a riscurilor asupra sănătăţii populaţiei evidenţiate într-un studiu elaborat de Departamentul Sănătăţii din statul New York. Vă ataşez mai jos link-ul de unde puteţi descărca acest studiu:
          Vă ataşez încă două studii foarte importante care au stat la baza luării deciziei de interzicere a fracturării hidraulice de mare volum realizate de prof. dr. Sandra Steingraber ş.a. şi de prof. dr. Anthony Ingraffea ş.a.
          Împotriva fracturării hidraulice de mare volum au instituit moratorii şi provinciile canadiene Nova Scotia, Quebec, Newfoundland, Labrador şi New Brunswick. Vă ataşez şi raportul în urma căruia a fost instituit moratoriul în provincia Quebec la sfârşitul anului 2014:
          Este cunoscut faptul că mişcările civice şi de stradă din România preocupate de exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică de mare volum au fost acuzate (fără dovezi) că sunt subvenţionate de către ruşi, dar este imposibil de crezut că o mare parte dintre europeni, americani şi canadieni şi dintre administraţiile acestor state sunt plătite tot de către ruşi. “Corporaţia face legislaţia” se scanda în stradă la protestele care vizau protecţia mediului.

28. “Consumul mediu de gaze naturale al unui consumator casnic este inferior mediei UE” este o afirmaţie lipsită de sens, deoarece la stabilirea consumului contează situarea geografică din punct de vedere climatic, procentul de racordare la reţeaua naţională de gaze, suprafaţa medie utilă aferente unui consumator casnic, gradul de confort termic urmărit, posibilitatea utilizării de alţi combustibili, anveloparea termică a locuinţei şi multe alte criterii. (pagina 24)

29. “Producerea energiei electrice” prin “consumul de gaze naturale” trebuie descurajată, mergându-se spre interzicerea acesteia. Este iraţional să consumi o resursă energetică finită pentru producerea curentului electric, care este o sursă de energie instantanee ce nu poate fi stocată (se exclud acumulatorii). (pagina 24)

30. “Perspectiva exploatării gazelor de şist şi a gazelor naturale din largul Mării Negre” va fi nulă în urma interzicerii fracturării hidraulice de mare volum. (pagina 24)

31. “Producţia internă de gaze naturale … a acoperit aproximativ 85% din consumul intern, diferenţa de 15% fiind acoperită din import.” Aceasta este o afirmaţie care este în totală contradicţie cu declaraţia Ministrului Energiei Răzvan Nicolescu. Se încearcă cumva o dezinformare? (pagina 24)

32. “Principalele surse de import pentru gaze naturale sunt Federaţia Rusă şi Ungaria” este o afirmaţie parţial adevărată, deoarece toată lumea ştie că Federaţia Rusă este unul dintre principalii furnizori de gaze naturale pentru Europa, între statele care importă fiind şi Ungaria (în proporţie de 65% conform Ziarului Financiar din 1 decembrie 2014). De fapt, prin această afirmaţie se doreşte inducerea necesităţii de a dezvolta reţele de transport a gazelor naturale pe Coridorul Bulgaria – România – Ungaria – Austria pe teritoriul României, conform Planului de Dezvoltare al Sistemului de Transport Gaze Naturale 2014-2023 realizat de SNTGN TRANSGAZ SA MEDIAS şi pus pe site-ul www.anre.ro pentru descărcare. (pagina 24)
Plan_de_dezvoltare_pe_10_ani_2014_-_2023_14.12.2014_fara_semnaturi.pdf

33. “Cererea de gaze naturale din anumite perioade ale sezonului rece nu este satisfăcută de sursele interne şi gazele extrase din depozitele de înmagazinare.” FALS. Conform spuselor Ministrului Energiei Răzvan Nicolescu “nu se impune luarea niciunei măsuri suplimentare, pentru a preîntâmpina apariţia unei probleme, privind aprovizionarea cu gaz natural.” La pagina 28 se spune că “situaţia ultimilor ani scoate în evidenţă faptul că tendinţa descrescătoare a cererii de înmagazinare a gazelor naturale din România a determinat un necesar efectiv al pieţei de aproximativ 21 TWh, faţă de capacitatea de înmagazinare de 32,53 TWh, disponibilă în prezent. În acelaşi timp, din cauza faptului că depozitele de înmagazinare nu funcţionează la capacitate maximă, capacitatea de extracţie este cu aproximativ 30% mai mică decât capacitatea nominală la momentul extracţiei, fapt ce are o influenţă sporită asupra securităţii energetice a României.” Aici avem parte de o dilemă (să risc să spun trilemă?): s-a minţit la pagina 28 sau la pagina 33 sau a minţit ministrul Răzvan Nicolescu? (pagina 33)

34. “Disponibilitatea gazelor naturale din depozitele de înmagazinare subterană urmează o tendinţă descrescătoare pe parcursul celor trei luni de iarnă, ca urmare a extragerii gazelor naturale din depozitele de înmagazinare în prima parte a sezonului rece şi, implicit, a scăderii presiunii gazelor în depozite şi a capacităţii de extracţie.” Aceasta este o frază deosebit de inteligentă pentru o persoană care a ratat examenul de bacalaureat, dar când discutăm despre strategii cred că e normal să avem pretenţii. La început am crezut că se invocă scăderea temperaturii gazelor injectate şi extrase după Legea Boyle-Mariotte fără a se ţine cont de gradientul termic al solului pe adâncime. Şi mai simplu ar fi fost dacă se spunea că “iarna nu-i ca vara”. Recunosc că mi-a luat ceva timp până am înţeles că “disponibilitatea” scade “ca urmare a extragerii gazelor naturale”. Uff, bine că am înţeles până la urmă… (pagina 33)

35. “Depozitele de înmagazinare subterană a gazelor naturale din România sunt utilizate sezonier, în regim reglementat şi au o flexibilitate redusă în raport cu ciclul de injecţie/extracţie şi capacităţile zilnice de extracţie.” Devin tot mai inteligent când citesc definiţii interpretate. Apropo – rolul unui depozit este depozitarea sezonieră şi este normal să funcţioneze reglementat. Nu mai întreb ce rol are flexibilitatea în această propoziţie. (pagina 33)

36. “Introducerea “Titlului de gaze” şi tranzacţionarea pe bursă a acestor titluri, care să permită schimbul mai rapid şi legal al gazelor, chiar şi înaintea individualizării lui prin măsurare” şi “introducerea unor mecanisme de împrumut sau depozitare virtuală a gazelor” sunt măsuri care generează instrumente financiare derivate toxice? Apropo – titlurile şi împrumuturile sunt virtuale, gazele sunt reale. Exemplu: încercaţi să vă aprindeţi o ţigară într-o încăpere unde sunt astfel de titluri şi alte hârtii sau într-una în care există scăpări de gaze şi vedem dacă sunteti afectaţi de virtual sau de partea reală a lucrurilor. Am glumit. Nu încercaţi nici dacă salvarea şi pompierii sunt la uşă. “Înaintea individualizării … prin măsurare” este o formulă prin care se legalizează evaziunea fiscală? (pagina 34)

37. “Principiile operaţionale şi cadrul de funcţionare “ de la pagina 34 se vor o completare a Legii nr.123/2012 şi a Ord. nr.12/13 martie 2013 al ANRE şi au intenţia de a induce modificările ce vor fi făcute în perspectiva implementării strategiei corporative sub pretextul armonizării cu legislaţia europeană. Impunerea capacităţii de backhaul este prevederea legislativă prin care se va permite exportul productiei de gaze de şist. Problema va apare în momentul în care se va pune problema transportului acestora, deoarece se cunoaşte (sau ar trebui să se cunoască) gradul ridicat de toxicitate al acestora, imposibilitatea tehnologică de purificare pentru siguranţa consumatorului final, faptul că acestea sunt folosite în cea mai mare parte la producerea energiei electrice etc.  

38. “Dependenţa de o singură sursă externă de aprovizionare cu gaze naturale” înseamnă dependenţa de Rusia. Dar în contextul analizării acestui proiect de strategie şi a celor declarate de ministrul de resort observăm că producem aproape dublu raportat la consum. Înseamnă că cineva minte cu neruşinare sau dezinformează intenţionat. Să înţeleg că se doreşte dependenţa şi de alţi furnizori de gaze naturale? Corporaţiile (din Statele Unite şi nu doar) se oferă? (pagina 35)

39. “Depozitele de înmagazinare inadecvate cerinţelor din piaţă” se referă la exploatarea acestora doar din punct de vedere financiar şi nu la funcţionalitatea economică şi energetică pentru care au fost construite. (pagina 35)

40. “Capacitate instituţională insuficientă în dezvoltarea pieţei”, “Instrumente operaţionale şi cadru de funcţionare a pieţei deficitare” şi “Nivelul scăzut al surselor de finanţare, comparativ cu necesităţile de investiţii în infrastructura sistemelor naţionale de transport ţiţei şi gaze naturale” sunt doar pretexte pentru implementarea politicilor corporative, sub presiunea lobby-ului şi a “recomandărilor” europene. (pagina 35)

41. “Volatilitatea preţurilor hidrocarburilor pe pieţele internaţionale” se manifestă pentru toate statele lumii, sub efectul raportului între cerere şi ofertă, al interesului speculativ manifestat deopotrivă de producători (corporaţii, state) şi de consumatorii mari (cei mici neavând mijloace de contracarare). (pagina 35)

42. “Extinderea opoziţiei publice faţă de explorarea resurselor convenţionale de hidrocarburi” este o afirmaţie incompletă pentru că acordurile şi contractele de concesiune urmăresc 3 faze din 4 conform Legii Petrolului, adică explorare, dezvoltare şi exploatare, faza de abandonare nefiind specificată în sarcina cui revine. De asemenea, multe dintre aceste contracte de concesiune conţin sintagmele “hidrocarburi neconvenţionale” sau “gaze de şist” care nu se regăsesc în Legea Petrolului, ceea ce ridică probleme juridice privind validitatea acestora. “Extinderea opoziţiei publice” este justificată deoarece inclusiv prezentarea acestui proiect de Strategie Energetică a României pentru consultarea opiniei publice în perioada Sărbătorilor de iarnă este un simulacru de transparenţă în favoarea strategiei corporative. (pagina 35)

43. În Analiza SWOT pentru huilă şi lignit de la paginile 40 şi 41 găsim ca “oportunitate” ”gazeificarea carbunelui” fiind avertizaţi şi asupra “riscurilor” de “afectare a ţintelor de mediu şi schimbări climatice”. Pentru cine nu ştie ce înseamnă acest procedeu sunt necesare câteva explicaţii.  În literatura de limbă engleză este cunoscut sub numele de Colabed Methane (CBM). Prin gazeificarea cărbunelui se urmăreşte obţinerea syngas (gaz de sinteză) care este compus în principal din H2 (hidrogen) şi CO (monoxid de carbon). Acesta se obţine prin arderea în subteran a stratului de cărbune, cu un consum uriaş de apă. Tehnologia implică săparea mai multor puţuri şi folosirea fracturării hidraulice de mare volum. Prin unele puţuri se injectează ulterior apă sub presiune în timp ce prin altele se extrage syngas. Excesul de apă va duce la formarea de metan (CH4) şi dioxid de carbon (CO2). Procedeul este extrem de poluant, odată aprins stratul de cărbune acesta nemaiputând fi stins. Gazul de sinteză obţinut se foloseşte la arderea în termocentrale sau în industria chimică la obţinerea de benzină sintetică, combustibili lichizi prin lichefiere directă, combustibili lichizi prin sinteza Fischer-Tropsch, metanol şi altele.
          Prin acest procedeu este afectat mediul datorită folosirii fracturării hidraulice de mare volum, folosirii unor cantităţi uriaşe de apă în timpul fracturării hidraulice şi pe tot parcursul exploatării, a poluării generate în acvifere şi în apele de suprafaţă, afectării straturilor geologice, amprentei de carbon, emisiilor de gaze fugitive şi toxice, posibilităţii ridicate de producere de explozii, imposibilităţii de întrerupere a procesului de gazeificare şi multe altele care împreună generează modificări climatice.

44. În Analiza SWOT pentru uraniu la pagina 46 se precizează “construirea Unităţilor 3 şi 4 la Cernavodă oferă o perspectivă favorabilă sectorului de extracţie a uraniului şi producerii combustibilului nuclear” cu toate că dispunem de “rezerve naţionale de uraniu limitate”. În situaţia în care trendul mondial este de reducere a aportului de energie electrică produsă în centrale nucleare, care mai este oportunitatea construirii Unităţilor 3 şi 4, mai ales că acestea vor funcţiona cu combustibil nuclear importat? Accidentele de la Cernobâl şi Fukushima şi desele avarii la alte centrale nucleare din lume ar trebui să fie un semnal de alarmă, mai ales când se discuta despre Strategia Energetică a României. În plus, se vor dubla cantităţile de deşeuri radioactive şi aici trebuie avut în vedere şi implicarea unor firme în străinătate în activităţi de injectare de deşeuri radioactive în puţuri abandonate de petrol şi gaze. Dosarul în care Anadarko Petroleum a înregistrat cea mai mare amendă din partea EPA (Agenţia de Protecţia Mediului Americană) în valoare de 5,15 miliarde de dolari este de notorietate. Mai jos am ataşat şi linkul:

45. La pagina 47 se spune că ”în prezent, România dispune de un excedent de electricitate care poate fi produsă din surse regenerabile”. Revin cu întrebarea: care mai este oportunitatea construirii Unităţilor 3 şi 4 de la Cernavodă în situaţia necesarului de import (pagina 42) de combustibil nuclear?

46. La pagina 52 se spune că: ”Aceste proiecte prioritare au o mare problemă de implementare în sensul în care circuitul actual al avizelor şi acordurilor, al exproprierilor publice este încă foarte lent, birocratic şi intră în contradicţie cu termenele necesare corelării finanţării cu fonduri europene. Ar fi necesară o lege nouă care să faciliteze accelerarea marilor proiecte de investiţii.” Din nou se aduce în discuţie problema exproprierilor ca fiind un impediment în derularea ”marilor proiecte de investiţii” fără a se preciza că aceasta este o lege cu dedicaţie pentru exploatările miniere auro-argentifere (şi nu doar) şi pentru exploatarea gazelor de şist prin fracturarea hidraulică de mare volum. Acest aspect l-am mai discutat şi la punctul 17 şi dacă este nevoie se va ieşi în stradă până se va înţelege de către clasa politică faptul că societatea civilă chiar există şi este preocupată de protecţia mediului. De fapt, orice strategie de dezvoltare durabilă ar trebui să ţină cont de protecţia mediului.

47. Aceeaşi abordare o întâlnim şi la pagina 69 cu privire la transportul energiei electrice: ”În realizarea acestor investiţii, problemele întâmpinate sunt, în principal, legate de accesul la terenuri şi obtinerea avizelor şi acordurilor (inclusiv a celor de mediu) pregătire şi implementare a proiectelor. Exproprierile sunt extrem de birocratice şi foarte lente.” Cei care au realizat această Strategie Energetică a României au o problemă cu exproprierea. Şi se pare că nici electronilor care participă la transportul energiei electrice nu le prieşte actuala legislaţie de mediu.

48. La pagina 68 se spune că: ”Oferta de energie electrică este caracterizată, pe termen scurt şi mediu, printr-o supracapacitate de producţie. În anul 2014, exportul semnificativ mare a atenuat, doar parţial criza de supracapacitate.”  Totuşi se merge pe intenţia de construire a Unităţilor 3 şi 4 de la Cernavodă, deşi la pagina 71 sunt avertizaţi asupra riscurilor privind ”asigurarea apei de răcire în condiţii de secetă severă”, a ”riscului politic, de reglementare şi relaţii publice specific industriei nucleare, posibil a fi indus de schimbarea viziunii politice privind utilizarea energiei nucleare şi modificări semnificative ale reglementărilor specifice” şi cu privire la ”scăderea preţurilor din piaţa de energie electrică, cu impact asupra acoperirii costurilor de operare, mentenanţă şi retehnologizare a instalaţiilor.” Multe ţări intenţionează să renunţe la centralele nucleare în timp ce noi ne încăpăţânăm să le dezvoltăm în condiţiile scăderii cererii, chiar dacă se dovedesc a nu fi rentabile ca preţ în exploatare.

49. În analiza SWOT a capacităţilor hidroelectrice de la pagina 71 suntem avertizaţi asupra ”riscului hidrologic”. Printr-o folosire judicioasă în colaborare cu alte agenţii şi organisme ale statului, capacităţile de acumulare hidrotehnice pot juca un rol de compensare a riscului hidrologic şi de preluare a vârfurilor de debite generate de precipitaţii abundente, topirea zăpezilor, unde de viitură ş.a. prevenind sau diminuând pericolul de inundaţii. Riscul hidrologic se poate manifesta doar ca rezultat al unei proaste mentenanţe a construcţiilor hidrotehnice. Seismicitatea naturală este un aspect luat în calcul la proiectarea construcţiilor hidrotehnice, dar nu şi cel antropic întâlnit ca urmare a activităţilor de fracturare hidraulică de mare volum şi injectare de ape uzate în puţuri abandonate.

50. ”Dificultăţi în obţinerea avizelor şi acordurilor pentru investiţii noi.” Vezi punctele 16, 17, 46 şi 47.

51. În analiza SWOT a capacităţilor termoelectrice de la pagina 72 se prezintă ca oportunitate ”captarea şi stocarea CO2. Aceasta este o formă mascată de promovare a Programului Getica CCS de injectare în sol de CO2, care este un program experimental?

52. În analiza SWOT a capacităţilor de producţie a E-SRE de la pagina 73: ”Bariere birocratice şi administrative în procesul de derulare a investiţiilor.” Vezi punctele 16, 17, 46 şi 47.

53. În analiza SWOT la nivel de sector pentru energia electrică de la pagina 74: ”Bariere birocratice şi administrative în procesul de derulare a investiţiilor.” Vezi punctele 16, 17, 46, 47 şi 52.

54. ”Dezvoltarea Unităţilor 3 şi 4 ale CNE Cernavodă, în prezent în stadiul negocierilor pentru participarea China General Nuclear Power Corporation” este un aspect pe care l-am mai abordat la punctele 44, 45 şi 48. (pagina 84)

55. “În scopul facilitării proiectelor investiţionale de mare anvergură sau strategice, diminuarea barierelor investiţionale este de o importanţă majoră.
Principalele bariere care au condus la descurajarea investitorilor include:”
* “gradul de instabilitate a reglementărilor din domeniul fiscal în situaţii precum taxa pe construcţii speciale” – se intenţionează scutirea de la plata impozitelor pentru construcţiile situate pe platformele offshore de exploatare a resurselor româneşti de petrol şi gaze, conform “recomandărilor” corporaţiilor interesate de aceste activităţi;
* “procesul de lungă durată şi complicat în obţinerea avizelor şi aprobărilor necesare realizării investiţiilor;”
* “procesul de lungă durată, complicat, costisitor şi imprevizibil privind accesul la terenuri;”
* ”lipsa politicilor publice şi respectarea celor existente inclusiv în ceea ce priveşte numeroasele amânări ale noilor investiţii;”
* ”procesele greoaie pentru exercitarea unor drepturi fundamentale ale investitorilor” – aici trebuie facută specificarea de către autorităţile statului dacă aceste drepturi ale investitorilor sunt mai puternice decât drepturile cetăţeneşti stipulate în primul rând de Constituţie şi de restul legilor care formează cadrul legislativ din România.
          ”Pentru a atrage noi investiţii în sectorul energetic, România trebuie să asigure existenţa unei pieţe stabile, previzibile şi transparente, prin strategii şi politici publice şi înlăturarea unor potenţiale bariere în atragerea investitorilor.”
          Toate citatele (de la paginile 84 si 85) se încadrează în acelaşi trend de abordare a „strategiei corporative” şi le-am mai tratat la punctele 16, 17, 46, 47, 52 şi 53.

56. La pagina 85 scrie: ”Considerăm că necesarul de investiţii în sectorul energetic românesc este, pentru perioada 2015-2035, de aproximativ 100 miliarde EUR.” Dacă analizăm Figura 29 de la pagina 83 şi adunăm valoarea investiţiilor realizate în perioada 2008-2012 vom obţine 19,59 miliarde EUR. Raportând această valoare la o perioadă de 20 de ani vom obţine 78,36 miliarde EUR. E doar o simplă operaţie aritmetică ce nu ţine cont de rata medie de creştere pe intervalul 2008-2012. Dar cine garantează că ce s-a întâmplat în 5 ani se va menţine pe o perioada de 20 de ani, că nu vor exista stagnări sau scăderi, că nu se va produce o plafonare a posibilităţilor de finanţare sau pur şi simplu o saturare?

57. În Tabelul 26 de la pagina 77 ni se prezintă ”surse neconvenţionale”. Aceleaşi ”surse neconvenţionale” revin şi în Figura 30 de la pagina 86 şi în Figura 31 de la pagina 87 fără să ni se explice în ce constă acestea.

58. ”O proporţie redusă a energiei nucleare ... porneşte de la ipoteza că nu se va mai construi nicio centrală nucleară”  face parte din ”perspectiva energetică 2050” a Uniunii Europene. Vezi şi punctele 44, 45, 48 şi 54. (pagina 98) 

59. ”Accelerarea reformei guvernanţei corporatiste în cadrul companiilor de stat din sectorul energiei [...] şi creşterea eficienţei acestora.” Vezi punctele 16, 17, 46, 47, 52, 53 şi 55. (pagina 101)

60. ”Accelerarea privatizării / restructurării / vânzării de acţiuni în întreprinderile în care statul este acţionar majoritar ... pentru a îndeplini recomandarea de accelerare a reformei guvernanţei corporative în cadrul companiilor de stat din domeniul energiei.” Vezi punctele 16, 17, 46, 47, 52, 53, 55 şi 59 (pagina 102)



ing. Doru Apostol
10 ianuarie 2015



Chestionarul şi documentul supus dezbaterii pot fi descărcate de la următoarele link-uri:
Opiniile, sugestiile şi criticile conţinute în acest document sunt trimise pe adresa: consultare.publica@energie.gov.ro