luni, 15 septembrie 2014

Protestul lui Alexandru Popescu

Care este scopul unui protest?

            Ideea protestelor din toamna lui 2013 era să ieşi în stradă dacă nu-ţi convine clasa politică, mineritul cu cianuri, gazele de şist, despăduririle şi inundaţiile datorate acestora, starea actuală a educaţiei şi a sistemului de sănătate şi multe alte teme. Protestul este una din puţinele forme de manifestare a opiniei publice faţă de acţiunile politicienilor. Aceste proteste din Sibiu, ca şi în toată ţara, au fost vizate de toată clasa politică pentru acapararea şi anihilarea lor. Nu am văzut prea mulţi politicieni care să pună interesul naţional mai presus de orice.
            Faptul că suntem puţini cei care ieşim la proteste nu mă deranjează. Eu nu sunt angajat politic în nici o formaţiune politică şi îmi permit să ies la proteste. Nu mă interesează ce fac ceilalţi, pentru că nu mă raportez la ei. Eu nu am orgolii şi nici interese de vreun fel care să mă scoată la proteste. Fiecare e liber să facă ce vrea. Îi convine actuala clasa politică? E alegerea lui. Îi convine să fie slugă la corporatişti? E alegerea lui. Vrea să emigreze? E alegerea lui. Nu mă interesează ce frustrări are pentru că eu nu sunt un etalon pentru nimeni şi ca atare nu am dreptul să-l judec. Tot ce am făcut şi ce fac se încadrează în limitele bunului simţ şi ale legalităţii. Nu am aşteptări de la oameni care nu au aşteptări de la propria persoană şi care nu au o gândire cel puţin tridimensională. Pentru mulţi şi gândirea în plan este prea mult, astfel că ei gândesc doar punctual de-a lungul unei linii: avans şi lichidare. Ieşirea la proteste nu se face cu “mici şi bere” sau cu “oblăduirea” partidului sau şefului care să-mi asigure un loc călduţ. Pentru unii, activismul e o meserie din care se câştigă bine, se primesc chiar şi sponsorizări cu dedicaţie dacă nu se ating subiectele sensibile. Sunt sute de ONG-uri şi asociaţii în toată ţara, care au ca scop apărarea drepturilor omului sau ale animalelor, salvarea pădurilor, educaţia şi sănătatea, dar care nu au nici un fel de activitate, deşi li s-au virat sume importante de la bugetele locale sau centrale.
            Dacă te interesează că “nişte ţărani” au luat bătaie la Pungeşti - ieşi la protest. Dacă vrei să ai parte de un mediu curat şi sănătos, fără gaze de şist, fără cianuri, fără despăduriri – ieşi la protest. Dacă vrei ca politicienii să ţină cont de părerea ta – ieşi la protest. Dacă nu vrei să fii expropriat – ieşi la protest. Dacă vrei să ai parte de educaţie şi de sănătate – ieşi la protest. Dacă te interesează viitorul copiilor tăi – ieşi la protest. Oricine e binevenit la proteste, indiferent cine le organizează. Nu contează că sunt duminica sau marţea, dimineaţa sau după-masa, în prima zi din lună sau în ultima. Important este să ai o opinie pe care să o faci cunoscută. Dacă nu, stai acasă şi nu te mai lamenta. Nu mă interesează frustrările tale.
            La începutul lunii septembrie a fost un festival la Puieşti, numit ManiFest. În perioada 6-8 septembrie s-au organizat seminarii şi discuţii cu activişti (din ţară şi străinătate) şi săteni la care au participat peste 1.000 de persoane, concerte de muzică la care au participat multe trupe de muzică din ţară şi străinătate, o piesă de teatru (cu tematică “de sezon”). Cum a fost? Foarte frumos. Eu am fost şi mi-a părut rău că a durat doar 3 zile. E un etalon pentru următoarele festivaluri care se vor organiza. Poate că altele vor dura mai multe zile, poate că vor fi mai mulţi participanţi, mai multe trupe care să concerteze, poate se vor mediatiza mai bine în presă şi în cadrul televiziunilor. Important este că s-a reuşit organizarea unui festival, cu resurse reduse, cu mulţi voluntari, cu multă pasiune şi dedicaţie. Eu le mulţumesc organizatorilor pentru acest festival.
            Vin alegerile prezidenţiale. “Eu cu cine votez?” spunea cetăţeanul turmentat din “O scrisoare pierdută” a lui I.L.Caragiale. Chiar aşa. Eu cu cine votez? Tu cu cine votezi? Ai văzut vreun prezidenţiabil să spună ceva despre interesul naţional? Ai văzut vreun candidat la fotoliul de la Cotroceni care să nu facă lobby pentru companiile multinaţionale care ne exploatează resursele minerale şi energetice? Şi culmea, foarte multe dintre aceste companii multinaţionale angajează oamenii doar cu salariul minim pe economie, beneficiază de diverse subvenţii şi facilităţi fiscale, realizează profituri foarte mici în România, dacă nu merg chiar cu pierderi de milioane sau zeci de milioane de euro, în timp ce îşi externalizează profiturile în entităţi offshore. De fapt, noi votăm companiile multinaţionale?
            De fapt, nu contează ce votăm. În 2012, USL a câştigat alegerile parlamentare. S-a ajuns atunci la aproape 600 de parlamentari. Cu toate acestea, în primăvara lui 2014 s-a desfiinţat USL. Normal era să se organizeze alegeri anticipate. Dar nu mai este nevoie de aşa ceva dacă printr-o ordonanţă este permisă migrarea către orice partid.
            Începe şcoala. Încep studiile universitare şi cei care nu şi-au luat examenul de bacalaureat. Ce mai contează dacă nu-ţi iei un examen? Partidul te susţine, dacă-l susţii şi tu. E ca şi cum nu ar mai conta dacă îţi iei examenul pentru permisul de conducere. Important e să conduci. Nici nu mai contează dacă asta e o infracţiune. Probabil, la următorul tur de scrutin prezindenţial, va fi suficient doar să ceri o diplomă universitară fără a mai urma vreun curs sau să mai susţii vreun examen. Doctoratul va fi doar un joc de gleznă şi nici nu va mai fi nevoie să plagiezi. Ups! S-a simţit cineva deranjat? Protestează cineva?
            Alexandru Popescu a plecat pe jos până la Bruxelles să ducă mesajul românilor care nu-şi doresc minerit cu cianuri şi gaze de şist. E forma lui de protest. Tu ce faci?

Doru Apostol