Totalul afișărilor de pagină

luni, 31 octombrie 2016

CETA - God Save the Queen

God Save The Queen!

            După Brexit, ratificarea CETA de către Comunitatea Europeană şi Canada înseamnă pierderea suveranităţii europene şi transformarea Europei într-o colonie britanică. CETA Save the Queen!


            CETA e răspunsul britanic în urma Brexit-ului, ca un fel de răzbunare? Brexit Save the Queen? Greu de spus, ţinând cont că negocierile pentru CETA dintre UE şi Canada s-au finalizat în august 2014, iar referendumul Brexit-ului a fost în iunie 2016. Parcă cineva ar amesteca paginile calendarului european schimbându-ne percepţia despre timp spunându-ne că “ziua de ieri este mâine”. Să fie vorba de o protecţie divină? “God Save the Queen” este mai mult decât un imn naţional? Alături de Ierusalim şi Vatican, Londra dobândeşte valenţe biblice?

            Canada a fost colonie britanică, în prezent fiind un stat independent membru în Commonwealth alături de încă 51 de state care recunosc suveranitatea monarhiei britanice.
            Care sunt motivele pentru care Canada doreşte să semneze acordul CETA (Comprehensive Economic and Trade Agreement – Acordul economic şi comercial cuprinzător) cu Uniunea Europeană? CETA conţine mecanismul ISDS, sprijin nelimitat şi necondiţionat pentru marile corporaţii, derogări de la legislaţia europeană de mediu, reglementări noi pe piaţa muncii şi a protecţiei sociale, modificări în sistemul public de sănătate şi numeroase clauze secrete în multe domenii de activitate ale economiei europene. De la înfiinţare, UE a obligat gradual la numeroase renunţări privind aspecte ale suveranităţii naţionale pentru multe din statele membre. Acum CETA va elimina restul.

            Brexit-ul a fost justificat de impunerea prea multor măsuri economiei britanice, taxe, impozite şi alte participaţii la economia europeană. Brexit-ul a fost o chestiune asumată şi atent planificată din timpul negocierii CETA? Are cineva impresia că un imperiu se construieşte şi se menţine pentru câteva sute de ani prin mişcări haotice?

            Este logică subordonarea a peste 500 milioane de persoane (care locuiesc în UE) către cele 35 milioane de persoane care locuiesc în Canada? Sau vorbim de subordonarea indirectă către cele peste 2,2 miliarde de persoane ale Commonwealth-ului?
            Este interesantă reglementarea democraţiei europene în impunerea unor limitări care îi îngrădesc funcţionarea şi existenţa. Aservirea economică europeană făcută de politicienii europeni către monarhia britanică dă un nou sens democratiei care urmează Cărările Domnului, pentru că  God Save the Queen. Mai miră pe cineva interesul arătat de Prinţul Charles pentru Transilvania şi pădurile României? Mai miră pe cineva interesul arătat de actualii politicieni pentru fosta monarhie Hohenzollern?

            Neavând acces la prevederile tratatului CETA, am încercat să găsesc câteva aplicaţii pozitive ale acestuia. Eliminarea vizelor nu înseamnă nimic pentru majoritatea populaţiei, în condiţiile actuale de sărăcie. Totuşi am găsit un beneficiu în domeniul sportului prin participarea europeană în cadrul Jocurilor Commonwealth, care se ţin la jumătatea termenului dintre două olimpiade.

            “Brexit Save the Queen” şi “CETA Save the Queen” vor fi două noi hit-uri care se vor adăuga imnului consacrat “God Save the Queen”.


Doru Apostol

duminică, 23 octombrie 2016

CETA – PAS CU PAS

CETA – o oportunitate pentru românul de rând

            Libera circulaţie a românilor în Canada va debuta cu un concediu prezidenţial la Cascada Niagara. Pe partea canadiană, pentru că partea americană a cascadei va rămâne încă inaccesibilă românului obişnuit în lipsa unei vize americane. Oricum omul de rând abia îşi permite să-şi achite taxele. Dar ce contează?
            Voi prezenta câteva oportunităţi de afaceri pentru românii din clasa medie. Românii din clasa de jos nu intră în discuţie, atât timp cât o mare parte din populaţie încă nu a ieşit din ţară nici măcar până în Ungaria sau Bulgaria.
            Românii cu dare de mână se vor putea asocia şi îşi vor putea deschide companii în Canada care să se ocupe cu mineritul în România. Va fi la vedere, nu va mai conta opoziţia unora pentru salvarea Roşiei Montana, Certej s.a. Loc este pentru mulţi ţinând cont că avem zeci de perimetre auro-argentifere şi polimetalice. Dacă va fi vreo opoziţie din partea vreunei autorităţi a statului, curţile de arbitraj private îşi vor face datoria şi îi vor despăgubi pe întreprinzătorii româno-canadieni. Pentru un comision onorabil către firmele de avocatură desemnate să facă demersurile legale, este suficient să-ţi declari intenţia şi vei încasa sume considerabile. O oportunitate rară pentru românul de rând şi o reţetă sigură de succes şi îmbogăţire rapidă. Întreaga ţară se va transforma într-un Eldorado, iar căutătorii de aur vor fi mai mulţi decât argonauţii plecaţi în căutarea lânii de aur. Cianurile, bazinele de decantare şi evaporare, poluările vor fi doar nişte note de subsol care vor trebui plătite de cei neinteresaţi de o astfel de afacere. Va fi raiul pe pământ … românesc.
            O altă oportunitate de afaceri va fi exploatarea petrolului şi a gazelor de şist şi a şisturilor bituminoase. Exploatarea din Câmpurile Alberta din Canada sunt un bun exemplu de afacere profitabilă. Proiectul BRUA va fi de un real folos în transportul hidrocarburilor obţinute, permiţând şi racordarea exploatării cărbunelui prin combustie subterană (gazeificarea cărbunelui). Toată ţara va fi împânzită de sonde de foraj şi de platforme unde se va realiza fracturarea hidraulică. Mirajul gazelor de şist americane va fi împământenit în România. În această degringoladă şi goană dupa hidrocarburi vor fi vizate şi proprietăţile politicienilor de la nivel local şi central. Va fi ca un fel de răzbunare. Vor răsări sonde în oraşe şi în păduri, mai multe decât erau înainte pe stema steagului comunist. Va fi o adevărată binefacere pentru mediul investiţional româno-canadian. Poluarea va fi un cuvânt desuet, fără vreo semnificaţie practică sau juridică, fără o contabilizare a efectelor. Agricultura poluată nu va fi în stare să despăgubească interesul pentru această afacere, dar nu va conta atât timp cât o mare parte a industriei se va dedica efortului logistic presupus de dezvoltarea sectorului extractiv.
            O oportunitate de dezvoltare pe termen scurt pentru comunităţile locale va fi înfiinţarea de companii româno-canadiene care să se ocupe cu exploatarea masei lemnoase. Profitabilitatea va fi maximă în detrimentul unor companii consacrate. Pe termen scurt, brazii de Crăciun vor fi importaţi din ţări cu orientare ecologistă. Pe termen lung, se vor elimina şi aceste importuri datorită imixtiunii islamice. Sintagma “codru-i frate cu românul” va fi asimilată cu un avorton, pentru că este mult mai important profitul corporaţiei romano-canadiene.
            De o susţinere europeană vom beneficia şi la înfiinţarea de firme româno-canadiene care să se ocupe cu depozitarea deşeurilor de orice fel. Întreaga Europă va pune umărul la acest tip de afacere ce se va derula pe plaiurile mioritice. Pădurile defrişate vor fi înlocuite cu mormane de gunoi. Mirosul de câmp înflorit va fi înlocuit cu mirosurile pestilenţiale ale gunoaielor. Pentru că banii n-au miros. Ca şi compensaţie vom putea importa aer curat din Canada, aşa cum se procedează în zonele intens poluate din China.
            O dezvoltare fără precedent va cunoaşte şi transportul aerian între România şi Canada. Traficul zilnic aerian va depăşi traficul cu metroul bucureştean între staţiile Piaţa Unirii şi Piaţa Victoriei. Turismul de afaceri româno-canadian va depăşi turismul recreativ către alte destinaţii. Iar o mare parte din profiturile obţinute din alte activităţi vor fi dedicate turismului.
            Deschiderea unei firme româno-canadiene va permite cu subsidiara din România să aibă doar cheltuieli în timp ce reprezentanţa canadiană va avea doar profit. Bugetul statului român nu va mai conta atât timp cât toate profiturile vor fi externalizate. Pentru pacea socială se va asigura un venit minim garantat pensionarilor. Mai greu va fi cu pensiile speciale, dar apetenţa pentru afaceri va compensa îndatoririle statului.
            Câteva milioane de europeni s-au opus semnării tratatelor TTIP şi CETA. Şi valonii. Cred că politica dâmboviţeană este dezamagită de amânarea ratificării acordului CETA, cu toate clauzele sale secrete. Este inadmisibil ca o mână de oameni să se opună prosperităţii clasei politice.
            Avem nevoie de CETA. Sau nu?

Sursa foto: http://canadians.org/blog/european-union-trade-ministers-discuss-ceta-today


 Doru Apostol

joi, 13 octombrie 2016

Cartea Junglei

Cartea Junglei în Sibiu

            Rudyard Kipling nu a fost sibian şi nu a scris Cartea Junglei în Sibiu. Dar Sibiul scrie o nouă versiune a acestei cărţi, cu poze şi emoţii.
            Vă amintiţi de tigrul Shere Khan, din filmul Cartea Junglei (1967)?


            Ei bine, a fost împuşcat în 13 decembrie 2011.


            Dar prestaţia ursului Baloo din acelaşi film v-a înveselit?


          Ei bine, l-au împuşcat şi pe el în 12 octombrie 2016.


            Să înţeleg că urmează Mowgli?


            Dosarul penal deschis în urma evenimentului din 12 octombrie 2016 îi vizează şi pe vânătorul care a împuşcat ursul şi pe cel care a dat ordinul? S-au încălcat cumva prevederile Legii 258/2013 articolul 6 aliniatul 2? S-a încălcat cumva regimul de folosire al armelor de vânătoare? Ordinul de a împuşca ursul se poate asimila cu instigarea (art. 368 alin. 2 şi 3 CP)?
            Mulţumiri autorităţilor implicate în aceste represalii. Pentru cei care distrug habitatul ursului şi pentru braconieri ce metode represive sunt prevăzute? Sau tranchilizantele sunt doar pentru opinia publică?


Doru Apostol


duminică, 2 octombrie 2016

Cuminţenia Pământului

Cuminţenia Pământului este poporul român


            S-a adunat peste un milion de euro. FOARTE MULT!!! În contul de donatii nu trebuia să se adune nimic. Poate doar suta de euro din partea Federaţiei Ruse. De ce?
            Pentru că actualii guvernanţi şi politicieni subvenţionează corporaţiile străine pentru “crearea de locuri de muncă” unde salariul e minimul pe economie. Şi vorbim de zeci de milioane în cazul fiecărei investiţii. Pe lângă scutiri de taxe, externalizarea profitului, facilităţi fiscale …
            Pentru că actualii guvernanţi şi parlamentari discută despre scăderea (era să spun eliminarea?!) redevenţelor pentru extracţia de hidrocarburi onshore şi offshore (din platforma continentală a Mării Negre). Şi e vorba despre sute (dacă nu miliarde) de euro anual în detrimentul statului şi poporului român, dar în favoarea “investitorilor străini”. Dar noi suntem Cuminţenia Pământului, pentru că nu comentăm nimic. Aceeaşi tendinţă este şi pentru redevenţele din mineritul auro-argentifer şi polimetalic (Roşia Montană, Certej, Roşia Poieni …)
            Pentru că actualii guvernanţi şi parlamentari transformă pădurile României într-un teren de paintball, unde singura culoare va fi sângele faunei luate în cătarea puştii. Iar verdele pădurii se va estompa pe măsură ce defrişarea continuă în slujba “investitorilor “ de provenienţă austriacă, ţară unde ecologia este un modus vivendi. Dar noi suntem Cuminţenia Pământului, cu simptome de daltonism (nu vedem roşu şi n-o să mai vedem nici verdele în curând).
            Pentru că actualii guvernanţi şi parlamentari ne oferă o piatră (Cuminţenia Pământului pe care vor să o răscumpărăm) la schimb cu terenurile pe care ni le cumpără străinii. “Noi vrem pământ” nu mai strigă ţăranii, ci “investitorii străini”.


            Pentru că actualii politicieni ne oferă o singură alternativă în următoarea campanie electorală: USL = PSD + UNPR + PNL + PDL + ALDE + PMP + PRU + … Ecologiştii, USR-iştii şi oricine altcineva nu trebuie să tulbure Cuminţenia Pământului.
            Cuminţenia Pământului nu are voie să se revolte în faţa corporatismului, a migraţiei islamice, a lobby-ului ostentativ LGBT, a abuzurilor bancare, TTIP şi CETA. Cuminţenia Pământului trebuie să rămână ca o stană de piatră.
            Prostituatele primesc bani pentru serviciile prestate, dar Cuminţenia Pământului plăteşte şi prestează. Este interesant cum suntem convinşi să ne prostituăm pe banii noştri spre satisfacţia politicienilor şi a “investitorilor străini”. Populaţia trebuie să plătească, aşa cum a făcut de fiecare dată. Tot populaţia a plătit şi pentru EADS, Microsoft, Bechtel, CFR, flotă, Sidex, privatizări ş.a. Aţi auzit pe vreunul dintre marii evazionişti sau cu conturi offshore să doneze? S-au recuperat prejudiciile celor care au fost trimişi în închisoare sau achitaţi? Fii cuminte!
            Suntem asaltaţi de prinţi şi prinţese. Dar aţi auzit de vreun deţinător de sânge albastru să doneze pentru Cuminţenia Pământului? Nu, pentru că ei au mâini doar pentru luat, nu şi pentru dat. Şi mai au multe revendicări. Şi o propunere de lege în aşteptare pentru subvenţionarea unei case regale. Am scris “casă regală” cu litere mici pentru că în scurt timp vor urma şi alte “case regale”, ceea ce va însemna că nu va mai fi vorba despre un substantiv propriu, ci despre un substantiv comun. Pentru că noi nu facem discriminări, nu-i aşa?
            Când îţi vine copilul de la şcoală îl întrebi dacă a învăţat ceva, dacă a fost creativ sau original? Nu. Îl întrebi: “Ai fost cuminte?”
            - Cititorule, tu ai fost cuminte?
            - Eu, da. Eu sunt Cuminţenia Pământului.
            Sloganul “Brâncuşi e al meu” trebuie înlocuit: “Cuminţenia Pământului sunt eu”.


Doru Apostol

sâmbătă, 13 august 2016

Vă era dor de girofare? Decretăm doliu naţional!

            Nu a trecut nici un an de când o parte a populaţiei era iritată de girofarele generalului Oprea  şi ale altor “oficiali” ai statului român. Dar uitarea are şi “avantajele” ei. Tot despre “oficiali” ai statului român este vorba şi în decretarea zilei de doliu naţional din 13 august 2016.
            Ana de Bourbon-Parma nu s-a născut în România (s-a născut în Paris în 18 septembrie 1923), soţul ei nu mai era rege când s-au căsătorit (Regele Mihai a abdicat în 30 decembrie 1947), nu s-a căsătorit în România (s-a căsătorit în Grecia în 10 iunie 1948 cu cetăţeanul Mihai Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen), nu a trăit în România (a locuit în Franţa, Marea Britanie, Elveţia), nu vorbea limba română, nu a murit în România (a murit în Elveţia în 01 august 2016), nu a avut niciodată o ceremonie de încoronare şi nu a avut cetăţenia română (a avut cetăţenie franceză, elveţiană ş.a.). Atunci de ce este numită Regina Ana a României? Este “oficial” al statului român?
            Regina Elisabeta a II-a este Regina Regatului Unit al Marii Britanii, Canadei, Australiei, Noii Zeelande şi Commonwealth şi a avut parte de o ceremonie de încoronare, iar soţul Maiestăţii Sale este Alteţa Sa Regală Prinţul-consort Filip, Duce de Edinburgh. Nu este numit rege nici măcar în glumă.
            În Elvetia nu s-a decretat zi de doliu naţional pentru moartea Anei de Bourbon-Parma, dar în România s-a decretat zi de doliu naţional pentru funeraliile acesteia, în condiţiile în care România este republică constituţională şi nu monarhie. Decretarea zilei de doliu naţional cu această ocazie este neconstituţională.
            Vă propun un exerciţiu de imaginaţie: Marie (nu Mărie) este o femeie dintr-o ţară africană, fata unui şef de trib local, care este înrudită cu şefii altor triburi învecinate. Culoarea pielii nu o împiedică să intenţioneze să se mărite cu Ion, un locuitor de vază din Oltenia. Una dintre doleanţele miresei este să fie supranumită “Regina Marie a Olteniei”. Vociferările o determină să se orienteze spre Vasile, un baron local din Moldova. Dar şi aici întâmpină opoziţie când doreşte să i se spună “Regina Marie a Moldovei”. Astfel că Marie aşteaptă ca cineva să o ia de nevastă şi să i se spună “Regina Marie a României”. Se oferă cineva? Şi vă rog, fără comentarii rasiste.
            “A României” indică apartenenţa la România. În afară de revendicari frauduloase anchetate de D.N.A., cum caracterizaţi sintagma “Paul de România”? Aţi auzit pe cineva să spună “Nadia a României”, “Hagi al României” sau “Patzaichin de România”? Nu, pentru că modestia lor e emblematică. Atunci de ce se spune “Regina Ana a României” dacă nu a fost regină, nu s-a născut, nu a trăit şi nu a murit în România, nu a avut cetăţenia română şi nu a vorbit limba română?
            Linia monarhică de Hohenzollern nu a aparţinut României. Ea a fost impusă României în 1866 de Monstruoasa Coaliţie ca răspuns la măsurile patriotice şi populare instituite de A.I. Cuza în învăţământ, agricultură, administraţie, sistemul bancar şi al proprietăţii. S-ar putea spune că monarhia a fost răspunsul antiromânesc la adresa lui Cuza şi a reformelor românesti.
            În natură, animalele ne oferă mai multe forme de organizare. Una dintre acestea este cea care se formează în jurul masculului alpha. Acesta este cel mai mare, cel mai puternic, cel mai înţelept, cel mai versatil. Cât timp are cele mai bune atuuri, acesta face legea. La un moment dat însă este înlăturat, iar cei care-i erau “supuşi” nici nu crâcnesc în faţa noului mascul alpha. Vi l-aţi imaginat vreodată pe Regele Mihai în postura de mascul alpha? Puteţi enumera câteva calităţi care l-ar califica într-o astfel de poziţie? Prezenţa Regelui Mihai la funeralii sau măcar un mesaj video ar fi fost o dovadă de bărbăţie.
            După evenimentele din decembrie 1989 se flutură din când în când steagul monarhic şi ni se impută abdicarea acestuia. V-aţi întrebat vreodată de ce nu i-au sărit în ajutor celelalte monarhii din Europa în acele momente grele? Istoria de mai puţin de un secol al monarhiei românesti o încadrează în categoria monarhiilor de mâna a doua sau a treia? Contextul politic intern prost gestionat la nivel monarhic poate fi un răspuns. Abdicarea este o dovadă de impotenţă monarhică.
            Abdicarea lui Cuza nu mi se poate imputa. Instaurarea monarhiei nu mi se poate imputa. Abdicarea Regelui Mihai nu mi se poate imputa. Instaurarea regimului comunist nu mi se poate imputa. Împuşcarea lui Ceauşescu nu mi se poate imputa. Devalizarea ţării de după decembrie ’89 nu mi se poate imputa. De ce mi se impune un doliu naţional care este împotriva cursului firesc al istoriei?
            Nu am văzut o luare de poziţie a Casei Regale a României cu privire la jaful instituţional la care este supusă România din decembrie 1989. Flota, industria şi agricultura, Roşia Montană şi mineritul cu cianuri, exploatarea gazelor  de şist prin fracturare hidraulică, TTIP, vânzarea pământului către străini sunt teme prea grele pentru Casa Regală?
            Ana de Bourbon-Parma nu a fost “Regina României” şi cu siguranţă nu a mea.


            Dumnezeu să o ierte!

luni, 8 august 2016

Doliu naţional pentru un cetăţean străin sau o tentativă absurdă şi ridicolă de încoronare post-mortem a unei false regine?

            Suntem pioni pe o tablă de şah absurd: nu mai avem rege din 1947 (care se pare că a murit, dar nu ni se spune), nu am avut regină (dar s-a declarat doliu naţional pentru o falsă regină), iar fiecare nebun vrea să facă o tură cu calul.
            Doliul naţional se stabileşte de guvern conform Legii 74/1994.
            S-a decretat doliu naţional în urma unor evenimente naţionale sau internaţionale cu un mare număr de morţi (cu sau fără victime de cetăţenie română): în urma atentatelor din 11 septembrie 2001 din Statele Unite (14 septembrie 2001), în urma atentatelor din Madrid din 11 martie 2004 (14 martie 2004), în urma victimelor accidentului aviatic de la Smolesk (18 aprilie 2010), în urma accidentului de autocar din Muntenegru (26 iunie 2013) şi a accidentului din clubul “Colectiv” (31 octombrie – 2 noiembrie 2015).
            S-a declarat doliu naţional cu ocazia funerariilor Papei Ioan Paul al II-lea (8 aprilie 2005) şi a Patriarhului Teoctist (3 august 2007).
            Anterior acestei legi s-a mai declarat o zi de doliu naţional în memoria victimelor evenimentelor din Decembrie ’89 (12 ianuarie 1990).
            Totuşi nu s-a declarat zi de doliu naţional în România în urma accidentului de la Certej din 30 octombrie 1971 (89 de morti şi 76 de răniţi) sau a cutremurului din 4 martie 1977 (peste 1.500 de morţi şi peste 11 mii de răniţi).
            Nu s-a decretat zi de doliu national în România în urma cedării Barajului Banqiao din China din august 1975, în urma căruia s-au inregistrat sute de mii de morţi şi răniţi şi aproximativ 11 milioane de sinstraţi.
            Nu s-a decretat zi de doliu naţional în România nici în urma accidentului nuclear de la Cernobîl din 26 aprilie 1986.
            Nu s-a decretat zi de doliu naţional în România în urma cutremurului din Oceanul Indian din 26 decembrie 2004 din largul insulei Sumatra care a afectat 15 ţări, a generat sute de mii de morţi şi răniţi şi câteva milioane de sinistraţi.
            Nu s-a declarat zi de doliu naţional în România în urma cutremurului din Tohoku, Japonia  din 11 martie 2011, cunoscut mai ales prin tsunami-ul provocat în zona Fukushima şi prin accidentul nuclear de la Fukushima-Daiichi , în urma căruia s-au înregistrat zeci de mii de morţi şi răniţi şi sute de mii de sinistraţi.
            Dar s-a decretat zi de doliu naţional când a murit soţia fostului Rege Mihai. Jenant! De ce? Pentru că n-a fost regină nici măcar o secundă! Fostul Rege Mihai a abdicat în 1947 şi s-a căsătorit cu Ana de Bourbon-Parma în 1948 în Grecia. Deci nu poate fi vorba despre o regină, ci doar despre soţia fostului rege. Pentru a fi recunoscută ca regină nu era nevoie de o ceremonie de investire? Sau declararea zilei de doliu naţional este o ceremonie de investire post-mortem?
            Iar în privinţa abdicării, fostul rege a fost foarte explicit:

            Ce se înţelege din această formulare? Fără regi şi regine ulteriori, principi şi principese. Nemaifiind rege la momentul naşterii copiilor săi, nici copiii acestuia nu mai sunt prinţi sau prinţese. Înseamnă desfiinţarea Casei Regale ca instituţie şi entitate juridică monarhică. În particular pot desfăşura activităţi comerciale, culturale sau caritabile, dar fără a mai ridica pretenţii la o revenire a monarhiei în România. Nu ştiu dacă retrocedarea domeniului de la Săvârşin, a Castelului Peleş şi a Castelului Pelişor se încadrează în acţiuni caritabile sau prerogative patrimoniale ce contravin celor declarate anterior sau fac parte dintr-un contract nedeclarat publicului.
            Conform Statutului Casei Regale din 1884 şi a Constituţiilor Regale din 1866 şi 1923 Casa Regală din România se supunea legii salice. Din cauza succesorilor de sex feminin ai fostului Rege Mihai s-a adoptat în 2007 un nou Statut al Casei Regale prin care era exclus acest principiu de succesiune, dar care are probleme de legitimitate si legalitate. Deci, din nou fără prinţi şi principese.
            Un aspect mai puţin abordat este dacă abdicarea a mai “beneficiat” şi de alte acte adiţionale, cum ar fi statutul juridic şi patrimonial al unor bunuri şi proprietăţi. Existenţa unei rente viagere acordate fostului suveran este echivalentă cu “trădarea pentru 30 de arginţi”. Refuz să mai fac precizări despre cine este Iuda în această ecuaţie şi despre rolul poporului român. Dar nu pot să uit de soldaţii români luaţi prizonieri pe frontul rusesc şi abandonaţi în gulagul sovietic, care au fost trădaţi şi ei. Sau cum spunea Caragiale: “… dacă e trădare, adică dacă o cer interesele partidului, fie! Dar cel puţin s-o ştim şi noi!”
            Se pare că fluctuaţiile francului elveţian au influenţat cursul de schimb în cazul celor ”30 de arginţi”. Astfel, se încearcă scutirea de la plata impozitelor aferente domeniului de la Săvârşin, dacă Ministerul Finanţelor nu are altă părere. Sau se organizează lupte ilegale de cocoşi. Sau se solicită sprijin financiar de la guvern prin promovarea unui proiect de lege pentru recunoaşterea oficială a Casei Regale.
            Fostului monarh i-a fost retrasă cetăţenia română în şedinţa Consiliului de Miniştri din 22 mai 1948. Această hotărâre a fost revocată de premierul Victor Ciorbea în 1997. Fostul monarh s-a căsătorit cu Principesa Ana de Bourbon-Parma în exil, în 10 iunie 1948, la Atena. În aceste circumstanţe, fostul rege fiind lipsit de cetăţenia română nu a putut să-i confere soţiei sale ceva ce nu mai avea. Probabil, din aceste considerente, soţia sa nu a considerat necesar să înveţe limba română. Dar după schimbarea de regim din decembrie 1989, dacă se dorea obţinerea cetăţeniei române acest lucru era obligatoriu conform Legii 21/1991, art.8 lit.f. De asemenea, şi domiciliul în România este o condiţie obligatorie pentru obţinerea cetăţeniei române, conform art.8 alin.1 lit.a. Sau s-a invocat art.36 alin.1 pentru acordarea cetăţeniei? Dar cine suntem noi, muritorii de rând, ca să primim astfel de explicaţii din partea Guvernului sau a Parlamentului? Chiar dacă din punct de vedere legal ar fi primit cetăţenia română, necunoaşterea limbii române o descalifică din categoria „a României”. Ar fi o falsă regină.
            Intervenţiile militare derulate în lumea arabă, în Africa şi în ţările subdezvoltate din întreaga lume au invocat de multe ori necesitatea înlăturării organizării tribale a respectivelor state şi democratizarea acestora. Uitaţi-vă la toate monarhiile din lume care ne conduc şi veţi vedea cine cu cine se înrudeşte, alianţe între aceste familii seculare şi aveţi imaginea unei structuri tribale monarhice multiseculare. Toate monarhiile s-au bazat pe exploatarea populaţiilor pe care le-au condus, pe învrăjbirea populaţiilor învecinate, pe războaie, pe genocid în atingerea supremaţiei teritoriale şi a “idealurilor democratice”. Exterminarea populaţiilor indigene din cele două Americi, traficul de sclavi din Africa, politica colonială de pe întreg mapamondul sunt doar câteva exemple despre “beneficiile” democraţiei monarhice. Cine mai doreşte monarhie? Nepotism, intrigi, moravuri uşoare, asasinate la comandă? Chiar mai doreşte cineva monarhie, în afară de câţiva nostalgici inocenţi şi actuala clasă politică?
            Abdicarea nu e o ruşine. Regina Beatrix a Ţărilor de Jos a abdicat în 2013 în favoarea fiului ei Willem-Alexander. Regele Albert al II-lea al Belgiei a abdicat în 2013 în favoarea fiului său Filip. Regele Juan Carlos I al Spaniei a abdicat în 2014 în favoarea fiului său, Felipe. Luni 08 august 2016, Împăratul Akihito al Japoniei a anunţat că este pregătit să abdice din motive de sănătate. Împăratul Akihito este al 125-lea împărat al Dinastiei Yamato, o dinastie care are peste 2.600 de ani de istorie. Şi în monarhia britanică sunt o serie de speculaţii cu privire la succesiunea la tron.
            Era o glumă în care deşi bunicul “suferise de deces”, familia acestuia amâna momentul înhumării de câteva luni, preferând să-l aşeze la fereastră pentru a-i putea încasa pensia. Oare ce mai face fostul rege? N-am auzit nici o declaraţie a acestuia cu ocazia decesului soţiei sale. Să fi păţit ceva oare? Este greu de găsit o persoană în vârstă pe post de sosie pe care să o înveţi să citească şi să vorbească greu, care să aibă deprinderi monarhice de faţadă? Oare va fi prezent la ceremoniile ocazionate de înmormântarea soţiei sau va fi substituit de o altă persoană? Sau dăm crezare celor care susţin că nici fostul rege nu se mai află printre noi? Punem pariu că fostul rege nu va fi prezent la înmormântarea soţiei sale şi nu va avea nicio declaraţie video, ci vor fi doar mesaje transmise de către familia regală?
            Programul funeraliilor soţiei fostului monarh sunt ofensatoare la adresa poporului român. Reprezentanţii Corpului Diplomatic, ai Uniunii Europene, NATO şi ai Organizaţiilor Internaţionale sunt programati înaintea Instituţiei Prezidenţiale, a Guvernului şi Parlamentului din România şi Moldova? Suntem cumva colonie şi nu ni s-a spus? Nu sunt un simpatizant al Preşedintelui, dar în locul acestuia mi-aş lua concediu de odihnă şi aş pleca din ţară şi nici nu m-aş obosi să particip la această ceremonie. Supuşii nu au sânge albastru, astfel că accesul presei şi al publicului la funerarii este limitat.
            Dacă printr-o minune am reuşi să-l aducem printre noi pentru o zi (sâmbătă 13 august 2016) pe pictorul Nicolae Grigorescu şi l-am ruga să mai picteze încă o dată tabloul „Car cu boi”, ce-ar picta? Carul mortuar traversând mulţimea de gură-cască şi monarhişti?

            Dumnezeu să o ierte şi să o odihnească în pace pe Ana de Bourbon-Parma, soţia fostului Rege Mihai!

luni, 4 iulie 2016

Monarhie, Pa!

Monarhie, Pa!

            Suntem în 2016, nu în 1866.
            Nu de aceeaşi părere este şi Guvernul Cioloş şi unii dintre actualii parlamentari care vin să ne propună o restauraţie a monarhiei. Să le ducă cineva un calendar!
            Acum 150 de ani se instaura o dinastie în România, în urma abdicării forţate a lui Alexandru Ioan Cuza. Politicul autohton de la acea vreme, prin Monstruoasa Coaliţie a facilitat trecerea la o monarhie constituţională. De o coaliţie transpartinică avem parte şi acum, mai exact de la sfârşitul lui decembrie 1989.
            Contextul politic şi social din secolul XIX a dus la prăbuşirea mai multor imperii europene şi coagularea unor noi centre de putere. Imperiul Habsburgic şi Imperiul Otoman au fost cele mai prejudiciate, în timp ce se afirma puterea rusă, germană şi franceză. Imperiul Britanic a trecut cu brio această perioadă frământată a istoriei, arătând un alt fel de politică.
            Dar pentru multe popoare care au făcut parte din fostele imperii, lucrurile stăteau un pic diferit. Li s-au impus tot felul de situaţii de compromis, li s-au trasat noi graniţe, li s-au impus conduceri noi. De unde alţi conducători? Bineînţeles, din fostele case nobiliare europene, astfel că la vârf mulţi dintre conducătorii vremii erau rude între ei, un fel de nepotism european. Acest nepotism s-a perpetuat de-a lungul anilor în noile state formate, indiferent de orânduirea socială ulterioară.
            Revoltele populare europene din perioada lui 1848 au marcat începutul acestei schimbări. S-au încercat mai multe formule de implementare a noii orânduiri, dar au fost şi mişcări de opoziţie din partea perdanţilor. Astfel că s-a ajuns la o nouă trasare a graniţelor după Primul Război Mondial. N-a fost suficient, astfel că s-a ajuns la cel de-al Doilea Război Mondial. Şi la Războiul Rece, în care s-a făcut o polarizare a civilizaţiei în comunişti şi capitalişti. În tot acest timp, unele monarhii s-au menţinut, altele s-au stins, dar au apărut şi altele noi. Cineva “trebuie să păstorească mulţimile” a fost o scuză invocată de fiecare dată.
            Democraţia este un sistem politic propovăduit mulţimilor în multe state, cu particularităţile sale geografice. De fapt, în spatele acestui paravan se ascund corporaţii şi foste sau actuale monarhii, în care singurul Dumnezeu e banul şi puterea. Astfel că Dumnezeu a ajuns tot mai mic, fiind subiect de mişto între state şi religii. În situaţie de conflict e invocat precum copiii de pe stradă, când în lipsa unui argument îşi ameninţă colegul de joacă cu represalii din partea fratelui mai mare sau a tatălui. În căutarea banului îl demonetizăm pe Dumnezeu. În lipsa “iubirii aproapelui”, îl chemăm să ne facă dreptate. Şi cum este solicitat de multă lume, ni se spune că îşi trimite reprezentantul, adică pe monarh.
            În perioada antică şi în cea medievală, monarhul era Trimisul lui Dumnezeu pe pământ. Între timp, am aflat că Pământul se învârte în jurul Soarelui, am traversat câteva revoluţii industriale, am folosit arma atomică. Ne-am războit între noi de-a lungul mileniilor, conduşi de monarhi care propovăduiau Cuvântul lui Dumnezeu – “Iubeşte-ţi aproapele!” De fapt, am fost nişte pioni pe tabla de şah a monarhilor. Pentru perioade scurte de timp, Dumnezeu primea rolul nebunului în acest joc, pentru a justifica mişcări surprinzătoare din partea conducătorilor, invocându-se scuza – “Aşa a vrut Dumnezeu”. După care era din nou scos pe tuşă. Doar şahul are doi regi pe tablă, din care unul este în plus. Deci, cine are nevoie de monarhie? Eu, nu. Eu am nevoie de Dumnezeu.
            Recunoaşterea “juridică actuală” a Casei Regale va produce efecte viitoare. În primul rând financiare şi patrimoniale, conform legii (indemnizaţie asimilată şefului statului, uzufruct pe o perioadă de 99 de ani pentru Palatul Elisabeta, 20 de salarii pentru cei din Casa Regală).
            În al doilea rând, se va demonstra complicitatea Casei Regale cu actuala clasă politică. Acceptul tacit al Casei Regale la devalizarea ţării va fi consfiinţit prin promulgarea acestei legi. Casa Regală a cerut şi a primit mai multe domenii, politicienii şi-au luat şi ei cât au putut. Romania a fost doar o vacă de muls. Pe cine interesează că avem mai multe milioane de români peste graniţe, că s-a prăbuşit sistemul de învăţământ şi cel sanitar, că s-au vândut fabricile şi flota pe nimic, că se înstrăinează pământul naţional? Să iasă banul!
            Ce-ar fi să înlocuim Casa Regală cu nişte urmaşi de-ai lui Ştefan cel Mare? Ar sării oltenii în sus. Hmm. Atunci să căutăm nişte urmaşi de-ai lui Mihai Viteazul. Nu cred că moldovenii vor fi de acord. În ambele variante, ardelenii s-ar simţi discriminaţi. De bucureşteni nu mai zic nimic. Să risc şi să cer un rege din Africa sau Asia? Sau preferaţi un rege al manelelor? Glumeam. Nu continui enumerarea ca să nu vă dau idei.
            Balanţa între avantajele şi dezavantajele conducerii monarhice înclină în funcţie de contextul politic şi istoric sau în funcţie de preferinţele personale. Războiul de Independenţă din 1877 este un avantaj obţinut în urma unui context politic şi istoric european. Răscoala din 1907 este un dezavantaj social.  Implicarea în Primul Război Mondial a debutat cu un dezavantaj şi s-a finalizat cu un avantaj prin Marea Unire din 1918. Pactul Ribbentrop-Molotov a fost un dezavantaj teritorial. Implicarea în cel de-al Doilea Război Mondial a fost un dezavantaj pe toate planurile. Mareşalul Antonescu – nu comentez. Predarea ţării în mâinile comuniştilor a fost un dezavantaj asumat prin abdicare. Adevăruri cunoscute, dar greu de rostit.
            Cui foloseşte recunoastera juridică a Casei Regale? În condiţiile unei republici constituţionale, greu de spus. Bineînţeles, membrilor acestei Case Regale. Fostului Rege Mihai puţin, datorită vârstei înaintate. Principesa Margareta ar putea deveni regină doar în cazul unui regat. Dar asta schimbă datele problemei. Se doreşte schimbarea într-o monarhie constituţională? Se menţine această dinastie sau se schimbă cu alta? Prinţul Charles este o opţiune de luat în calcul?
            Un lucru este cert. Recunoaşterea Casei Regale de către actuala clasă politică este un defavor făcut însăşi Casei Regale. Cum să accepţi să fii recunoscut de o şleahtă de penali, condamnaţi (cu  suspendare sau cu executare) sau cu dosare pe rol? Sau acceptăm recunoaşterea Casei Regale ca pe un plagiat? Pentru clasa politică actuală ar fi un avantaj, deoarece şi-ar mai albi din păcate, mai ales pentru nostalgici.
            Recunoaşterea legislativă a Casei Regale echivalează cu hotărârea judecătorească de înfiinţare a unui SRL al cărui obiect de activitate este vânzarea de gogoşi într-un chioşc. “Pă persoană fizică.”
            Recunoaşterea Casei Regale este neconstituţională, la fel cum este şi acordarea de privilegii speciale unor conducători de la nivel local sau central (pensii speciale). Tot neconstituţională este şi strămutarea unor populaţii străine pe teritoriul naţional.
            Recunoaşterea Casei Regale va fi urmată la un anumit interval de timp de anunţul: “A murit Regele! Trăiască Regele!” Tergiversarea procesului de aprobare până după anunţul că Regele Mihai a murit va elimina posibilitatea de restaurare a monarhiei. Nu poţi fi rege fără regat. (O precizare personală şi obligatorie – îi doresc sănătate şi viaţă lungă omului fost Rege Mihai.)
            Acceptarea Casei Regale este echivalentă cu acceptarea statutului de colonie. La fel a fost şi cu integrarea în UE, când nu ni s-a spus că trebuie sa renunţăm la prerogativele tipice unui stat suveran. Pentru siguranţă, oficialii europeni doresc ratificarea CETA şi TTIP fără consultarea guvernelor naţionale, pentru a elimina opoziţii tip BREXIT. Suntem cumva colonie UE?
            Casa Regală a fost prezentă în istoria noastră pentru 81 de ani şi a ieşit din istorie de 69 de ani. Ca orice altceva, dinastiile se nasc, cresc, îmbătrânesc şi mor.
            Cine îşi doreşte monarhie? Eu, nu.

            Monarhie, PA!